Ultimul post din 2010

Voiam ca ultimul post din 2010 să fie cel anterior, dar cred că mai bine închei altfel. Ultimul post din anul 2010 va fi despre şocul pe care l-am avut acum câteva minute. 

Stăteam liniştită la calculator şi vorbeam cu prietena mea cea mai bună, când, brusc, se coboară în faţa mea un păianjen imens. Deci era uriaş , n-am văzut niciodată unul atât de mare!!!

Prima reacţie: (scris cu capslock) Omg, coboară un păianjen uriaş din tavan!! Aaa e pe tastatură, brb îl omor, omg Claudia ţip, wtf! 

Deci nu mi-a fost niciodată frică de păianjeni, dar păianjenul ăsta, după ce că m-a luat prin surprindere, mai era şi un godzilla al arahnidelor. 

Reacţia Claudiei: Stai chill, nu ţipa, ia un caiet sau carte şi loveşte-l, dă-i în cap! 

Eu: (tot cu capslock) Nu-l mai văd, omg o să se urce pe mine în somn, mi-e milă să-l omor, îl arunc afară! 

Claudia: Nununu, nu-ţi fie milă de el, dude, omoară-l, dă-i cu ceva în cap, nu-ţi fie milă să-l arunci afară că poate îl scapi pe jos!

Între timp săream, ţipam, alergam de colo-colo oscilând între un şerveţel cu care să îl omor şi un prosop cu care să îl arunc afară. Am ales şerveţelul şi după ce l-am omorât m-a prins regretul şi mila. Niciodată n-am suportat să omor vieţuitoare... Mă face să mă simt foarte rău după. Deci domnule păianjen, îmi pare rău, dar vorba Dianei, data viitoare să nu mai faci gesturi sinucigaşe such as a mă speria. Data viitoare, oops there won't be a next time. :)) 

După 15 minute încă nu-mi revenisem din şoc. Vorbeam cu Diana, care e cea mai mare iubitoare de arahnide (NOT* :)) ) 

Eu: Mi-e şi frică să îl arunc, e strivit de şerveţel pe colţul biroului. 

Diana: Aruncă-l te rog, eu mereu arunc pentru că am impresia că dacă doarme acolo cu mine se trezeşte şi se răzbună. 

Și acum stau şi parcă nu mă încumet să mă duc să îl arunc. Nu m-aş fi gândit niciodată că un păianjen o să-mi provoace un asemenea şoc. Diana, acum te înţeleg, n-o să te mai păcălesc niciodată că ai un păianjen în păr. 

Până una alta, mă duc să dorm, mâine e o zi lungă. Păianjenul îl las pe birou, mi-e lene (şi bine, recunosc, poate puţină, puţină frică) să mă duc să îl arunc. Să sperăm că mâine mă trezesc întreagă :)). 

Ăsta e ultimul post din 2010 şi este despre cum am devenit criminală. 

La mulţi ani, distracţie plăcută mâine şi noapte bună!