Toate viețile care ne trec prin viață

Photo by Ravi Pinisetti on Unsplash

Uneori ni se pare 
că unele lucruri din trecut
ni s-au întâmplat în altă viață –
de parcă așa încearcă Dumnezeu
să ne păcălească
că trăim mai multe vieți,

trăim în serii de 5 ani
și o tot luăm de la capăt,
murim și o luăm de la capăt,
murim și o luăm de la capăt,
trăim și murim de la capăt,
nici nu apucăm să aruncăm
ultima lopată de pământ,
peste noi înșine,
că ne ridicăm iar,
dornici de încă o viață,
și tot așa,
botez după botez,
priveghi după priveghi,
până la cel din urmă 
capăt.

Deshumare

Photo by Daniel Jensen on Unsplash

M-am oprit din scris atunci când

cancerul s-a semnat pe sânii tăi 

și la sfârșitul poemelor mele. 

Cancerul tău mușca din carne, 

cancerul meu mușca din suflet, 

tot ce îmi doream era să-mi afund 

mâinile în pielea ta și să te scot afară, 

la viață, 

dar mâinile mele erau prea scurte 

ca să pot atinge cu degetele 

sfârșitul hăului în care te ascunseseși –

aveam iar opt ani și în visele mele 

mureai mereu aceeași moarte,

multă vreme m-am gândit 

că poate frica mea i-a ghidat morții

pașii spre tine.

Visele mele au mințit –

tu ai trăit mai departe, 

iar eu mi-am îngropat cuvintele 

în care nu mi-am dat voie să te așez, 

nu am mai scris pentru că 

nu puteam scrie adevărul, 

dar azi, 

cu mâinile mânjite de pământ

trag toate clopotele din mine 

și îmi urlu, 

din toată moartea care ne-a dat târcoale, 

sentința la viață.