Sunday, April 22, 2012

Vis III

Zbor deasupra oraşului pe o mătură. Oamenii mă arată cu degetul şi eu mă aştept să aud: "E O PASĂRE! BA NU, E UN AVION!". Dar oamenii se miră şi tac. Mă plimb în zbor deasupra multor locuri de care nu reuşesc să-mi amintesc când mă trezesc. Știu doar că la un moment dat zbor pe lângă magazinul star după care mă îndrept către liceu. Din când în când mă aplec şi mătura zboară şi mai repede - probabil asta e pedala de acceleraţie. Ajung la liceu, trec în zbor peste poartă, în curte sunt prieteni vechi şi colegi. Nimeni nu se miră că zbor pe o mătură. Îmi las mătura sprijinită de zid, toţi se uită cu jind la ea, dar nimeni nu îndrăzneşte să o atingă. Se sună de intrare, toţi se duc la ore, iar eu, abia după ce nu mai e nimeni în curte, mă urc iar pe mătură şi intru în clădire. Zbor încet pe coridoare. Iau toate etajele la rând. Încet încet încet. 

Nu e prima oară când îmi petrec nopţile zburând pe mătură. oi fi fost vreo vrăjitoare într-o viaţă anterioară. Sau măcar pisica uneia.

Tuesday, April 10, 2012

Ținând prea multe vise de mână

În cadă
cu genunchii la piept
aşteptam să mă scurg odată cu apa
să călătorim fără bilet
prin ţevi
până la mare.

Titlul ăsta n-are acoperiş

Mă, azi fără ciocan şi daltă, super lipici, super foarfece sau alte super obiecte auxiliare. 
Nu. Uite-aşa! Că azi îmi place fiecare amintire pe care am reuşit să o păstrez fără să folosesc vreun aparat de fotografiat. Pentru că dacă ar fi fost să-mi spună cineva povestea unei vieţi, aş fi vrut să fie exact ca asta pe care o trăiesc acum. Pentru că am avut norocul să mă ciocnesc de oameni decupaţi din celemaicelemaicelemaicelemaicelemai FRUMOOOOOASEEEE v _ _ e.  Pe cuvânt tastat cu mâna dreaptă! Aşa că hai, mai mult trăit de acum înainte! Vara viitoare este cea mai frumoasă vară de până acum!

Saturday, April 7, 2012

Joc şi joacă

Toată lumea o ştie pe aia cu "frumuseţea vieţii stă în lucruri mărunte". Nu toată lumea o vede, dar toată lumea o ştie. Aseară cred c-a fost una din cele mai fain petrecute seri de când sunt aici. N-am făcut un lucru măreţ, complicat sau mai ştiu eu cum. Din contră, a fost ceva extraordinar de simplu. Iniţial plănuisem să-mi petrec seara copiind cursurile la care am lipsit acum două săptămâni. Ce mi-a dat planurile peste cap au fost vocile unor copii, printre care şi a vărului meu, care strigau tare tare STICLUŢA STICLUŢA CUUUU... CAFEA! STICLUŢA STICLUŢA CUU... OTRAVĂ!!! Atunci am pus foile deoparte, m-am încălţat şi-am ieşit afară. Și timp de două ore m-am jucat cu 4 copii cu vârsta cuprinsă între 8 şi 13 ani: sticluţa cu otravă, prinselea pe culori, hoţii şi poliţiştii, aşchie, badminton şi nu în ultimul rând cireaşa de pe tort - raţele şi vânătorii. Joc la care, fără falsă modestie, am câştigat aproape de fiecare dată. Timp de calitate superioară. La un moment dat cineva m-a întrebat câţi ani am. L-am întrebat câţi îmi dă. 13-14, mi-a spus. Am chicotit şi i-am zis că în două luni fac 20. Nu prea îi venea să creadă. Nici mie nu-mi prea vine. Poate mi-au greşit ăştia anul naşterii. Mi se pare imposibil să fac 20. Întotdeauna mi s-a părut aşa... de om mare.

Thursday, April 5, 2012

Atât


Momentan sunt departe de mine. Am plecat să mă caut. 

Sunday, April 1, 2012

În carne nu se sapă cu lopeţi

Am alb sub unghii
oasele celor pe care-i tot
îngrop
şi
dezgrop zilnic.