Monday, September 21, 2020

Toate viețile care ne trec prin viață

Uneori ni se pare 
că unele lucruri din trecut
ni s-au întâmplat în altă viață -
de parcă așa încearcă Dumnezeu
să ne păcălească
că trăim mai multe vieți,

trăim în serii de 5 ani
și o tot luăm de la capăt,
murim și o luăm de la capăt,
murim și o luăm de la capăt,
trăim și murim de la capăt,
nici nu apucăm să aruncăm
ultima lopată de pământ,
peste noi înșine,
că ne ridicăm iar,
dornici de încă o viață,
și tot așa,
botez după botez,
priveghi după priveghi,
până la cel din urmă 
capăt.

Friday, September 11, 2020

Deshumare

M-am oprit din scris atunci când
cancerul s-a semnat pe sânii tăi 
și la sfârșitul poemelor mele. 

Cancerul tău mușca din carne, 
cancerul meu mușca din suflet, 
tot ce îmi doream era să-mi afund 
mâinile în pielea ta și să te scot afară, 
la viață, 
dar mâinile mele erau prea scurte 
ca să pot atinge cu degetele 
sfârșitul hăului în care te ascunseseși - 
aveam iar opt ani și în visele mele 
mureai mereu aceeași moarte,
multă vreme m-am gândit 
că poate frica mea i-a ghidat morții
pașii spre tine.  

Visele mele au mințit - 
tu ai trăit mai departe, 
iar eu mi-am îngropat cuvintele 
în care nu mi-am dat voie să te așez, 
nu am mai scris pentru că 
nu puteam scrie adevărul, 
dar azi, 
cu mâinile mânjite de pământ
trag toate clopotele din mine 
și îmi urlu, 
din toată moartea care ne-a dat târcoale, 
sentința la viață.

Tuesday, August 18, 2020

Haiku #8

You had a taste of 
My nightmares and said we should 
Move to Alaska.


It comes back to me 
Like pieces of a dream I can't remember 
And I don't think you took a breath 
From March until September.

Monday, August 3, 2020

Doing Summer a favour

I let Summer sink
into my bones and my skin is now
glowing of everything
that's left of August - 
tanned and tangled fingers
hoping they wouldn't have to say
goodbye,
dreams wishing they will still be dreamed tomorrow
and
so much light,
that not even Goliath could hold it
in the palms of his hands -
Isn't life excruciatingly beautiful?

Monday, July 6, 2020

Haiku #7

I can still see light
Soaring out of your chest - you
Never left yourself.

Thursday, June 4, 2020

Aniversare

28 de ani, dar și primul meu an de terapie. Ambele împlinite azi. Nu am plănuit ca prima mea ședință de terapie să aibă loc de ziua mea. Așa s-a nimerit, și am ales să iau asta ca pe un cadou făcut mie însămi. A fost și este cel mai frumos cadou pe care mi l-aș fi putut face vreodată și nu mă văd renunțând vreodată pe deplin la obiceiul ăsta. Un an mai târziu sunt într-un cu totul alt peisaj din punct de vedere emoțional. Chiar dacă mai am destule de vindecat, mai am și destul timp în față. Încerc să învăț să am mai multă răbdare cu mine. Încerc să învăț să nu mai pun atât de multă presiune pe mine și să-mi dau voie să nu fiu perfectă. Acum un an, nu m-aș fi gândit că voi fi aici. Sper și cred că voi fi surprinsă și anul viitor. 

Privesc adesea în urmă la versiunile mele din trecut (27, 26, 25 etc.) și mă bucur că pot să le privesc, pe fiecare dintre ele, cu dragoste, compasiune și înțelegere. Încă mai am de învățat că nu trebuie să treacă atât de mult timp ca să fiu indulgentă cu mine. Chiar ieri am citit articolul ăsta - și mi s-a părut o coincidență atât de frumoasă, de parcă toate acele cuvinte și-ar fi dorit să mă cunoască!

Am speranță. 


Exoplanet - prima mea pictură, 31 mai

Thursday, May 14, 2020

Truths to live by

You tried to make the truth less true
by living with your eyes closed.
Thank God nobody is able to 
carry on like this forever,
and you -
you are now learning it the hard way.
(Are there any other means for us to learn?)

The darkness tired out your longings
for what's still yet to come,
but the future 
doesn't need anyone's invitation -
who do you think has been banging and 
raging at your door all this time?
Your neighbors are begging you 
to open the lock -
no one on your street has slept in months,
and I think it's safe to say that 
letting the future in could now 
be considered community service.

I guess that the real question is
what will it take for you to live?
If you were to ask me,
the only thing that could lure you out
is knowing that God 
didn't need to steal any man's rib
so He could create you.
You have always been your own.
You have always had someone to belong to.



There's a party going on in here
It's been happening for many years
And even if it all goes bad
It was the best time we ever had.

Wednesday, February 26, 2020

Black magic

You've dipped your tongue deep into my sorrows and said - 
"this would go well with fries, 
KFC should make a sauce out of your sadness,
I'm sure they'd hit the jackpot",
and I think it's funny that
you're always thinking about hitting the jackpot,
as if it wasn't enough for you
to win just by being born,
haven't you heard that lightning
doesn't strike twice?

It's surreal to watch you
turn this mountain that 
has been resting on my shoulders
into pebbles, 
just by touching it with your fingers -
I believe this is the kind of magic 
that caused the burning of the witches
and your desire to devour all of my grief
should be the definition of greed
in every dictionary.

It should be forbidden to try saving someone
who is not ready to save himself.
You cannot sentence someone to live
the life that they deserve,
believe me, I tried.


Easy they come, easy they go
I jump from the train, I ride off alone
I never grew up, it's getting so old
Help me hold onto you.

Saturday, February 15, 2020

The perks of being numb

My heart is aching
and I don't know any lullaby,
that could hush the pain
away.

So I scream.

Thursday, January 30, 2020

Slaying ourselves for a living

His black eye 
was howling at me
a story of
smoke,
inner dragons
and rage -
the worst kind of hell
that any God
would ever make.

I asked him,
"Who did this to you?" -
he didn't say a word,
but simply stared 
in the mirror
with a smirk
on his face.

Wednesday, January 29, 2020

Multe luminițe și un singur tunel


Annie says "You see, this is why I'd rather be alone."

Sunt pe drumul cel bun. Pentru că e drumul care duce la mine. E imposibil să mă rătăcesc, chiar dacă mă mai opresc, din când în când, la un popas cu toate comportamentele și gândurile de care vreau să scap. E greu să renunți la cine ai învățat să fii. Dar uneori e al naibii de necesar și sănătos. Trăiască terapia - ca să putem trăi și noi!

Tuesday, January 21, 2020


A watched pot never boils. Why do I keep forgetting this?

Tuesday, January 7, 2020

On silence and other demons

There was poetry in every
verse of my silence -
I simply
couldn't let it out 
of my chest,
so please
don't be bitter
that I'm now able
to lay my soul
on paper,
we both know that
if it weren't for you
I wouldn't have
anything to lay down
to begin with.

I guess that what I'm trying to say is
thank you for being there
even long after
I've withdrawn from myself -
I know it must not have been easy
to look after a shell.

Sunday, January 5, 2020

Cel mai bun an din viața mea


© Vladimir Kush

Am poftă de viață. Am poftă de artă, muzică, filme, teatru, muzee, scris. Am poftă să învăț să pictez. Am poftă de munte, de concerte, de festivaluri, de mare. Am poftă de primăvară, de vară, de role, de baschet, de vânt, de trenuri. Trăiesc din nou după mult timp. Și nu oricum, trăiesc așa cum îmi tot doream în timpul ăsta. Simt că am stat pe loc o perioadă mult prea lungă de timp, iar picioarele îmi sunt recunoscătoare că le las să alerge din nou. Îmi joacă sufletul în ochi și sângele în vene. Am început să mă inspir de una singură, dar mă inspiră și cel care îmi dă târcoale.

Îmi place din nou cine sunt și îmi zâmbesc când mă privesc în oglindă. Sunt de aceeași parte a baricadei, am dat la pace cu mine însămi și am urcat armele în pod.

Anul care a trecut a fost unul dintre cei mai grei ani din viața mea, dar totodată anul în care am cules cele mai multe roade. Am început să merg la terapie în iunie - fix de ziua mea de naștere, pe patru. Fără îndoială a fost și este cea mai bună investiție pe care am făcut-o vreodată în mine, și totodată obiceiul la care știu că nu voi renunța pe deplin niciodată. Efectul bulgărelui de zăpadă - am slăbit 15 kilograme, am început să ies mai mult afară, să socializez, să mă distrez, am început să mă înțeleg, să îmi cunosc pattern-urile, să le identific ca mai apoi să știu cum să le ocolesc. Mi-am dat voie să mă iert și să mă vindec. Au început să-mi placă ochii mei. Mi-am schimbat viața la 180 de grade. Sunt fundamental recunoscătoare, atât mie, cât și Andreei (terapeutul meu) - care m-a ghidat ținând lumânarea în tot timpul ăsta în care am bâjbâit prin beznă, deși știa foarte bine unde era ușa de scăpare. Și întrerupătorul. Totul a fost doar o chestiune de timp. Totul este doar o chestiune de timp. Și o chestiune de noi înșine. 

Recunoscătoare îi sunt și lui Danielei, care a trecut prin tot procesul ăsta cu mine și nu a grăbit niciodată pasul, chit că poate se plictisise să vadă același peisaj de luni de zile. A știut când să-mi vorbească și a știut când să-mi tacă, iar ăsta este, din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai dificile lucruri de stăpânit. A fost acolo la fiecare oftat, fiecare atac de anxietate, fiecare îndoială sau sentiment de deznădejde. Dar și la fiecare moment de bucurie, fiecare râs și licărire de speranță. 

Mai am mult de lucru cu mine. Dar e bine, îmi simt mintea liberă, iar urmele de la lanțuri nu dor și au început deja să se ducă. Îmi vine să urlu de bucurie când mă gândesc la cât de clare și frumoase îmi vor fi gândurile un an de acum înainte, dacă continui să fac ce am făcut până acum.

Vreau să nu uit vreodată că există apropiere după distanță, zâmbet după lacrimi, sănătate după boală, încredere după trădare și senin după furtună. Există iertare și blândețe după cruzime față de noi înșine. 

Viața ni se va întâmpla oricum, indiferent dacă o trăim cu capul vârât în nisip sau privind prezentul drept în ochi. Așa că am învățat să mă ascund mai puțin de mine însămi. Las luminile aprinse în mine mai des. Nu mă mai tem de ce mi se ascunde sub piele. Și când pun seara capul pe pernă, încerc să nu uit să-mi zâmbesc și să continui să-mi fiu recunoscătoare pentru tot ce am reușit să fac față de mine însămi. Pentru că nu a fost puțin lucru.

Friday, January 3, 2020

Finders keepers

I've lost my mind in his dimples
and all of my perspective
while I was staring at the dark spot
that sits on his right temple -
a mark that marks
a slice of the darkness
he used to devour
every morning
for breakfast.

He lost all of my fears when
I made the mistake
of misplacing them 
in his hands
just for a moment,
while I was laying my soul
inside of his collarbone -
but I'm not going to hold that
against him or myself.

You see,
I'm now scattered
all across his moles - 
there's a galaxy made of 
everything I ever was
swarming across his skin, 
and I know he has a black hole
hidden right under his sleeve.

I'm okay with never getting out.



Să nu te mulțumești niciodată cu zahărul de pe masă atunci când se ascunde miere în dulap. Oricât de greu s-ar deschide borcanul. Sunt fericită și inspirată - nu credeam că stările astea pot coexista.

Monday, December 30, 2019

Hometowns & inner demons


I've danced my way through the city while listening to songs that used to tear my heart out. I've come full circle. I've never been more grateful to myself.

Saturday, December 21, 2019

Serendipity vs Vicissitude

I've been so busy
chewing on the distance
that all this air 
between us
has set my teeth on edge.

And you...
You're taken out of
some postmodern fairy tale
and I have yet to figure out
if you're the good guy
or the bad guy.
Perhaps both -
for sure.

If Chuck Palahniuk would ever
write a fairy tale
you'd be the hero,
the antagonist
and the dragon
and
I'd be the reader that falls
for all of your characters.

If there is one thing 
that I'd want you to know
is that
you got me (inspired)
and that's a hell of a lot
to have.



Ain't this just like the present?
To be showing up like this.

Tuesday, December 17, 2019

War song

Distance has always been 
my shield, 
but lately it feels 
like I've been heading 
towards this war 
between ourselves 
completely naked. 

There will be no survivors. 
There will be no victims. 
Everything will simply be.

Sunday, December 15, 2019

Haiku #6

Last Summer I used
to cover my sadness in
glitter - nevermore.

Sunday, December 8, 2019


I've found my way back to myself.