Tuesday, July 31, 2012

Azi a fost o zi de toamnă. Și tot azi... s-au întâmplat multe prime dăţi.

Monday, July 30, 2012

O altfel de corabie

Dac-ar fi existat un sărut
ar fi fost cu siguranţă Sărutul
pe care ţi l-ai fi smuls de pe buze
şi l-ai fi închis imediat
într-o sticlă de vin goală
pe care ai fi aşezat-o apoi
orizontal
pe o etajeră
să te-ntrebe toată lumea
cum de a-ncăput un asemenea sărut
într-o sticlă atât de mică,
dar mai ales,
de unde şi-ar putea cumpăra şi ei una.

Despre Acum

Asta e frumos la momente! Că nu pot fi furate. Singura cale prin care le poţi pierde e să le uiţi. Iar eeeeu nu uit pentru căăă eu iubesc cu fiecare celulă, cu fiecare părticică din piele şi fiecare muşchi care mă doare de la atâta dansat... Îmi iubesc la nebunie viaţa! Și oamenii din ea! De fapt asta iubesc cel mai mult la viaţa mea! Vara asta e a mea! Și e cea mai frumoasă de până acum! Și nu poate să-mi fure nimeni asta! Și nu e nimeni în toată lumea asta care ar putea face în aşa fel încât mâine să nu zâmbesc!
Și-acum am vorbit prea mult... Dans?

Friday, July 27, 2012

For now, I like not knowing.

Nu m-am pierdut cu adevărat niciodată. Poate n-am ştiut întotdeauna unde sunt şi cu siguranţă n-am ştiut tot timpul dacă cel de lângă mine e Om sau a rămas doar o fantomă, dar am ştiut de la bun început unde trebuie, dar mai important, unde vreau să ajung. Și asta contează cel mai mult. Nu mi-am pierdut nicio secundă viitorul. Nu am greşit. Doar am crezut că aproape iubesc. Și-am rupt de la mine ca să-l fac pe celălalt întreg. Am vorbit ca să umplu tăceri. Și-am scris în speranţa că or să-şi găsească cuvintele în propoziţiile mele. Și după toate astea, după toate amprentele care au rămas pe corpul meu, după toate picioarele desculţe care mi-au călcat - mai cu grijă, mai cu nu - sufletul, mă simt neatinsă. Și aştept ca Totul să înceapă!

Thursday, July 26, 2012

I WILL NEVER FORGET THAT NIGHT


Trecem prea uşor peste momentele care ne-au făcut fericiţi. Momente şi nu perioade - fracţiunile alea de viaţă desprinse parcă din filme în care tot ce mai lipseşte e muzica de fundal. Uneori, cu puţin noroc, s-ar putea chiar să-ţi dansezi viaţa pe melodia ta preferată. Toate momentele astea, odată trăite, se uită. Ne mai amintim uneori de ele, aşa... dimineaţa la o cafea când nu mai ştii ce să-i spui celui din faţa ta sau cum să-l priveşti în ochi. Cu privirea în cafea vei spune "băi, mai ştii ce mişto era când...", cafeaua o să tacă, dar cel din faţa ta cel mai probabil o să-ţi spună "daa, chiar era! ce chestie, am şi uitat de asta". Credem că orice băutură e interesată să ne asculte amintirile de când eram fericiţi. Altfel nu-mi explic de ce de fiecare dată privim în jos în locul ochilor celui din faţa noastră. Am spus stop. Și mi-am înfăşurat strâns sufletul în toate momentele care m-au făcut să zâmbesc şi să simt că, cel puţin preţ de câteva minute, am avut totul. De mână, în braţe sau departe, nu mai conta. Îl aveam. 

Eu nu am doar un atunci care mă face să zâmbesc.

Sunday, July 15, 2012

Izabel

În mintea mea
ai început să exişti de la zero.
Îmi povestea despre tine,
eu luam cuvintele cărămidă cu cărămidă
şi încercam să te construiesc... 
să te cunosc
aproape că speram să te şi ating
să-ţi întind mâna şi să-ţi spun
"bună, sunt anca!"
iar tu mi-ai fi spus "ştiu,
semeni cu el."

Ai rămas.
Vocea şi privirea cu care îmi povestea despre tine
erau acoperite de praf
pentru că nu le mai folosise niciodată până atunci.

Probabil...
asta ţi-aş spune
dac-aş avea vreodată ocazia
să te întâlnesc.
Prea multe opţiuni înseamnă prea multe drumuri greşite. De ce drumul cel bun e doar unul?

Sunday, July 8, 2012

Măcar să ne prindă sfârşitul bete ca să râdem de el.