Wednesday, August 31, 2011

30



Oamenii mei zboară mereu
către ţările calde.
Măcar tu să te întorci.
 

Tuesday, August 30, 2011


Îmi plac umerii tăi. Sunt aşa... făcuţi după mâinile mele.

Friday, August 26, 2011

Când ne ţinem de mână

Încheie-te la încheieturi 
să nu-mi scapi în sânge, 
am auzit că unii oameni 
sunt cancerigeni.

Tuesday, August 23, 2011

Al şaselea simţ e să te recunoşti pe tine


Photo by Sylvain Gllm on Unsplash

Uneori
mă lovesc de mine
ca de o bucată de mobilă
de care am uitat
că e acolo.

Şi ţip.


Saturday, August 20, 2011

Și până la urmă


Photo by Nong V on Unsplash

Cum e? Vindecăm răni doar ca să facem loc pentru altele noi?

Friday, August 19, 2011

Actions speak louder than words do


Photo by Ari He on Unsplash

Te-ai îmbolnăvit de mine. Dar fiecare boală are un leac. Chiar dacă uneori e nevoie să mori ca să te vindeci.

Unii sunt doar maşinării acoperite cu piele.

Câţi dintre noi zâmbim când ne privim goi în oglindă?

Îţi vor spune că ei au mai multă experienţă de viaţă, că ei ştiu, au văzut şi au învăţat mai multe. Îţi vor ţine gura larg deschisă şi-ţi vor băga pe gât toate ideile lor. O să arunce cu pietre în ceea ce crezi şi vor spune că doar ţi se pare că simţi, că asta nu e dragoste din simplul motiv că eşti prea tânăr să fii capabil să faci diferenţa între sentimente. Vor încerca să te îndoctrineze cu nefericire. Să nu-i laşi. Suntem prea tineri să credem că viaţa e aşa cum spun ei.

Şi spune-mi, dacă nu m-aş purta atât de paradoxal uneori, unde-ar mai fi farmecul?

Monday, August 15, 2011

Un artist


Photo by Lean Xview on Unsplash

Poate într-o zi
o să ne punem corpurile
aripă la aripă
şi-o să facem din noi
cel mai frumos avion de hârtie
care să ne ducă departe...
să ne putem prăbuşi
singuri,
fără spectatori,
fără victime colaterale
şi fără curioşii
care vor încerca să găsească
aşa-zisa cutie neagră
pe care noi am numit-o de la bun început
suflet.

- Nu vreau să fiu un obstacol între tine şi fericire.
- Și dacă eşti un drum?

Sunday, August 14, 2011

Opt picioare


Photo by Emily West on Unsplash

Ne-am obişnuit atât de tare să fim ziduri, încât am uitat să fim oameni. Casele nu s-ar dărâma niciodată dacă ar fi clădite din noi. Trebuie să învăţăm să fim uşi, ferestre şi mansarde din nou.

Vreau să bat în pieptul tău să văd dacă mai eşti acolo. Şi tu să răspunzi din pieptul meu. Şi să-mi spui că nu e nevoie să bat la uşă ca să-ţi intru în viaţă. Că uşa e deschisă şi cheia e sub preşul de la intrare pe care nu se mai şterge nimeni. Aşa cum scrie în Codul Bunelor Maniere adresat celor care vizitează şi alte vieţi decât ale lor.

Adevăratele cutremure nu sunt cele în care este necunoscut numărul de morţi. Ci cele în care supravieţuitorii nu-şi doresc decât să nu supravieţuiască.

Nu pot decât să încerc să ne am pentru cât mai frumos timp. Nu mult şi nu puţin. Frumos.
Suntem aproape să fim.

Saturday, August 13, 2011


Photo by Clay Banks on Unsplash

Aş putea să te privesc cumpărând roşii toată viaţa.

Wednesday, August 10, 2011

One street level miracle



Goi.
Umăr peste umăr
ne suprapunem perfect
ca un puzzle alcătuit din două corpuri
care în sfârşit există.
Inimile noastre îşi sincronizează mişcările,
o bătaie tu,
o bătaie eu,
un moment de reculegere pentru bătăile din urmă
şi aşa am ajuns să fim
Omul cu cele mai multe bătăi de inimă pe minut.

Zâmbesc cu toate oasele
atunci când pielea mea
îşi sparge valurile de pielea ta
şi devenim
cea mai frumoasă mare
de oameni.

Acum deschide ochii
şi dormi liniştit.
Azi nu moare nimeni.
Avem bătăi de inimă
pentru fiecare om.

Monday, August 8, 2011

Se poate mai inimă-n inimă decât atât?

- Vreau să fiu ceea ce-ţi place cel mai mult la oraşul ăsta.
- Știi ce e rău? Că eşti.

Saturday, August 6, 2011

__ ______



- Pe vremea când scheletele nu exista, eram copii.
- Tu ştii să săruţi răni pe care ai încercat să le previi să apară.
- O să doară, nu te mint. Un moment şi o perioadă. Frumos.
- Adevăratele cioburi se sparg sub piele.

- Supradoză de oameni. Vânt, apă, sare. Libertate.
- Rămâi.

- Ce vreai să fii când erai mică? Acuma ce îţi doreşti? Ce ţi-a făcut timpul.
- Poate n-o să fii mereu tot, dar o să fii întotdeauna o parte.

- Ce mă fac eu cu tine? Pe cine întrebăm, ha? Pe lângă pe tata, mama şi timpul? Te plac pe tine.
- Îmi eşti dator cu un suflet şi o floare presată.

Friday, August 5, 2011


Baby, ai avut dreptate, chiar suntem un artist. 
Uite ce operă de artă am făcut din noi.