Photo by Sixteen Miles Out on Unsplash
- Pe vremea când scheletele nu exista, eram copii.
- Tu ştii să săruţi răni pe care ai încercat să le previi să apară.
- O să doară, nu te mint. Un moment şi o perioadă. Frumos.
- Adevăratele cioburi se sparg sub piele.
- Supradoză de oameni. Vânt, apă, sare. Libertate.
- Rămâi.
- Ce vreai să fii când erai mică? Acuma ce îţi doreşti? Ce ţi-a făcut timpul.
- Poate n-o să fii mereu tot, dar o să fii întotdeauna o parte.
- Ce mă fac eu cu tine? Pe cine întrebăm, ha? Pe lângă pe tata, mama şi timpul? Te plac pe tine.
- Îmi eşti dator cu un suflet şi o floare presată.
- Tu ştii să săruţi răni pe care ai încercat să le previi să apară.
- O să doară, nu te mint. Un moment şi o perioadă. Frumos.
- Adevăratele cioburi se sparg sub piele.
- Supradoză de oameni. Vânt, apă, sare. Libertate.
- Rămâi.
- Ce vreai să fii când erai mică? Acuma ce îţi doreşti? Ce ţi-a făcut timpul.
- Poate n-o să fii mereu tot, dar o să fii întotdeauna o parte.
- Ce mă fac eu cu tine? Pe cine întrebăm, ha? Pe lângă pe tata, mama şi timpul? Te plac pe tine.
- Îmi eşti dator cu un suflet şi o floare presată.
tot ce-ai scris atinge, Ancuta. :)
ReplyDeleteerm, mi-ar placea sa mai vorbim, sa mai stiu de tine.
pup :*
Mulţumesc! Am avut nişte probleme cu computerul şi nici n-am prea mai avut timp, de-asta am dispărut aşa. O să revin eu cam într-o săptămână. Te pup!
ReplyDelete