Sunday, June 24, 2012

Noaptea de sânziene



Ok. Am făcut în cele din urmă rost aseară de busuioc... DAR AM UITAT SĂ-L PUN SUB PERNĂ. Cum e posibiiil? Pe de-o parte mă bucur că a fost aşa... Nu de alta, dar am visat la un moment dat un necunoscut care a plecat să lucreze pe post de clovn. Iar cine mă cunoaşte ştie că nu suport deloooc clovnii (cu o singură excepţie).

- Mam, ai nişte busuioc?
- Da, din ăla uscat. De ce?
- E noaptea de sânziene.
- Aaaa. să-mi pun şi eu??
- Te spun lui tata!

Ieri m-am întors acasă şi-am adus ploaia cu mine. 

Friday, June 22, 2012



Pentru goluri în stomac administraţi zilnic câte două linguriţe de compot de vişine.

Thursday, June 21, 2012


Photo by Mike Scheid on Unsplash

- Voi, bărbaţii, sunteţi uneori ajd94g4nhf23kf0kfygg58uh340yu34! x( şi alteori
389ru4fvdjfkwefqw3ioejogtoweghwe 8->
- Și voi, femeile, sunteţi uneori ?????????? şi alteori ??????????

Wednesday, June 20, 2012

Iri(s)


Vară-mea de 3 ani jumate vede cover-ul meu de pe Facebook şi mă întreabă:
- Uaaaau, ce e planeta aia?
- Nu e o planetă, îi zic. E o gaură neagră.
Când aude se dă doi paşi înapoi. Uimită şi puţin speriată îmi spune:
- O gaură neagră? Cine se duce acolo nu se mai întoarce.
Mă lasă perplex şi o întreb:
- De unde ştii tu asta?
La care ea:
- Mi-a spus doamna. 
Care doamnă nu ştiu... că abia de la toamnă intră la grădiniţă.
În cele din urmă a concluzionat spunând că "Găurile negre sunt negre. Găurile negre sunt foarte negre." 
Și a ieşit din cameră.

Tuesday, June 19, 2012

Bulletproof heart

Ca atunci
când te uiţi la un film
pentru a doua oară
şi speri la un alt final –

aşa mi se mai întâmplă uneori
să mă gândesc la tine.

Sunday, June 17, 2012

Toţi avem o constelaţie pe piele / zmeul

Unisem cu pix albastru
toate aluniţele tale
şi viitorul căpătase în sfârşit
formă:
aveam să continuăm a fi
la infinitiv
mult după sfârşitul lumii 
şi ultima gură de aer
luată pe datorie
şi dată mecanic pe gât.
Am fi învăţat atunci să respirăm apă
şi peşti şi păsări de mare,
iar cuvintele noastre,
cu aripi şi solzi,
s-ar fi împrăştiat 
şi înmulţit
la fiecare ploaie.

Dar...
ca şi în cazul cărţilor,
cafelei şi frunzelor de ceai,
nici ghicitul în piele
nu mai e ce-a fost odată:
iată-ne în viaţă!
respirând aer laolaltă cu restul oamenilor,
sădind tăceri
şi învăţând trăitul unul fără altul.

Saturday, June 16, 2012

După ziua de azi, priza pe care o am la băieţii sub 13 ani... este incontestabilă!

Friday, June 15, 2012

Te-am visaaaaaat!! Erai IDENTIC! Până ce și hanoracul și cămașa în carouri erau la fel. Eram în București și nu-ți plăcea muzica pe care o ascultam. Cred că așa ar fi fost și în realitate. Am fost întotdeauna diferiți. Cât timp a trecut? Cinci ani? Mulțumesc că mi-ai amintit, fără să vrei, de una dintre cele mai frumoase veri pe care le-am avut. Deși știu că nu ai cum să vezi asta. Sunt doi ani de când te-am văzut ultima dată. 
Ne-am spus pe curând.

Wednesday, June 13, 2012

Atac de cord


Urcă-ți cuvintele într-o barcă de hârtie
și lasă-le să navigheze pe sânge.
Nu uita de hartă!
Asta e singura cale
prin care-mi mai pot ajunge la inimă.

Noi


Photo by Jakob Owens on Unsplash

Am fost
un scurt-metraj de oscar.
Hai să rămânem așa!

Ca Manole


Photo by Pat Farrell on Unsplash

Zidim la temelia noastră
alți oameni
de parcă ne-am dărâma
dac-ar trebui să locuim 
singuri
sub piele.

Sunday, June 10, 2012

Amândurora


Photo by Ilya Chunin on Unsplash

Lăsați morții să doarmă
și nu-i mai dezgropați –
trezirea din uitare
poate fi fatală.

Distanța e doar aer

Aș fi fost toată un plămân de nefumător,
aș fi respirat cu amândouă mâinile
cu fiecare celulă și fir de păr,
aș fi dezrădăcinat toate pădurile dintre noi,
aș fi înțepat cu un ac fiecare balon
și fiecare trup pe care l-aș fi bănuit
că ascunde măcar o fărâmă de aer –
toate astea cu pofta și foamea
pe care numai un om flămând de un altul
le poate avea.

Dar distanța nu e doar aer.
Distanța e și tăcere,
orgoliu
și uitare,
iar eu n-am cum să lupt cu atâția monștri
și să rămân întreagă.

Nimeni nu ne iubește pe jumătăți.
Nimeni nu ne iubește nici întregi,
dar asta e altă poveste.

Thursday, June 7, 2012

Văru-miu de opt ani intră în viteză în casă de la joacă şi mă întreabă foarte entuziasmat: 
"Chiar, cum a fost trecutul tău?" 
Răspunsul meu a fost: "Poftim?"

Wednesday, June 6, 2012

Codul bunelor maniere I


Photo by Andrew Neel on Unsplash

Intră încălţat,
dar nu-ţi lăsa sufletul la intrare.

Titlul e în renovare

Viaţa doar cu mine însămi
ar fi insuportabilă.
să ascult doar bătăile inimii mele –
asta da picătura chinezească.

Recalling dreams

"Caut omul care în fiecare seară îmi trăieşte visele
fără pic de remuşcare.
Are două mâini, două picioare,
numărul de organe îmi este momentan necunoscut
nu ştiu dacă este bun sau rău,
presupun că e un om ca oricare altul
care plânge, râde şi uneori habar n-are cine e.
Dar m-am săturat ca în fiecare seară,
de pe marginea pleoapei stângi,
cu picioarele în gol,
să-l privesc trăindu-şi senin viaţa
de parcă locul lui ar fi fost dintotdeauna
în mintea mea",
am scris în ziar.

A doua zi am aflat
că e căutat de mai multe femei
pentru aceeaşi infracţiune
care se pedepseşte cu realitatea.

This beautiful world should never come to an end


Photo by Mike Kotsch on Unsplash

Am intrat în cameră
şi m-a lovit sentimentul ăla de familiaritate insuportabilă
care mă scoate din minţi,
îmi erodează oasele şi tot ce mai am pe dinăuntru dar am uitat,
babele şi sfinxul sunt mici
pe lângă ce sculpturi ascund sub piele.

M-am oprit în pragul uşii
nu-mi doream decât să respir,
dar aerul ăsta-l respirasem deja cu luni în urmă
când eram omul de care prefer să nu-mi amintesc.

Am ieşit pe geam să iau o gură de acum
am numărat până la zece
am zis alfabetul în gând
şi alte lucruri stupide pe care le fac oamenii să se calmeze
în loc să se dea cu capul de pereţi
sau să greşească de dragul durerii
aşa cum obişnuiam să testez
cât de elastic mi-e sufletul
înfăşurându-l în jurul celor pe care aproape i-am iubit.

Încetul cu încetul
m-am întors înapoi
în 6 iunie 2012,
ciudat cum călătorii în timp
trăiesc în noi.

Tuesday, June 5, 2012

This beautiful world should never come to an end


Photo by Andi Rizal on Unsplash

Din când în când, avem înţelepciunea de a face un pas înapoi şi de a ne privi pe noi înşine (şi viaţa noastră în general) în ansamblu. Nu pe bucăţi, nu pe zile şi nici în funcţie de prezenţa sau absenţa anumitor oameni. Și, din când în când, am fost îndeajuns de luminaţi încât să ne dăm seama că avem norocul să trăim o viaţă superbă! Nici pe departe perfectă, dar din cale afară de frumoasă! Aşa cum mi-am dat seama (în ultima vreme) că a fost şi e viaţa mea. După multe luni de căutare, m-am găsit în sfârşit. Și n-am de gând să-mi dau drumul la mână prea curând.