Monday, November 28, 2011

Nici umerii tăi nu mai sunt cum erau

M-am gândit şi răzgândit de 
tine
până mi s-au stricat tâmplele de 
tot
îmi curg gândurile pe obraji,
pe şolduri,
pe călcâie,

tu nu ştii să-mi citeşti pielea
eu nu ştiu să mă traduc
ne înţelegem prin semne
ca doi mimi care au venit pe lumea asta
în cutii separate
ieşim pe fereastră să ne împuşcăm
cu palmele făcute pistol
şi ochiul stâng închis
pac pac pac!
DE CE NU MOARE CINEVA ODATĂ?

Nimeni nu mai înţelege nimic
din toata povestea asta
unde dansăm în ploaie
să electrocutăm
ultimele sentimente
care mai fac scurtcircuite 
în noi.

Saturday, November 26, 2011

Viscoleşte-mă înapoi la mine...

Băăăăi, crede-mă! NU te-am înlocuit. Chiar dacă n-am mai venit deloc să te văd. Oraşul ăsta nu se compară cu tine. Oricât de mare ar fi. Şi oricât de multe lucruri aş putea face aici. Am plecat de acolo crezând c-o să-mi găsesc mai bine locul aici. Nici vorbă! Tu eşti acasă. Şi nu mă refer neapărat la casa cu numărul 4. Mai degrabă la toate locurile ălea în care am lăsat bucăţi din mine. Leagăne în care am copilărit până la nouăşpe ani şi bănci pe care m-am oprit atunci când nu mai ştiam încotro s-o apuc. Înţelegi? Mi-e dor de tineeeee! Mi-e dor să mă plimb pe străzile tale şi să-mi bată inima până în călcâie de-atâtea amintiri! Poate şi de-asta n-am mai scris nimic. Mi-e dor să ocolesc locuri care mă dureau. Şi mi-e dor să sar la fiecare şotron pe care-l vedeam desenat pe terenul de sport de lângă casa mea. Aici nu prea joacă lumea şotron. Cel puţin nu lângă casa în care stau. O singură dată am văzut unul desenat la ieşirea din universitate. Dar n-am avut timp să mă bucur de el decât o singură dată. Vezi tu, aici sunt mereu în grabă.
Am ajuns să trec prea mult pe roşu.
Nu mai ştiu să aştept. Învaţă-mă iar!

Monday, November 21, 2011

Știe cineva?

Cum să recunosc adevărul atunci când nu mai am încredere 
nici în ochii lor şi nici în urechile mele?

Wednesday, November 16, 2011

Mi-e greu să ţin pasul cu mine. Nu vreau să-mi rămân în urmă. 
Nu ştiu drumul înapoi, până la mine, pe de rost. N-am trăit niciodată lăsând 
frimituri de pâine în spate. Sau în faţă. Și-atunci? Cum să mă prind din urmă?

Monday, November 14, 2011

I know you think that you've been down


 

You never know when things will turn around.

Saturday, November 12, 2011

Când eşti departe de tine

Am spus mereu c-o s-o iau de la capăt. Că ce-a fost, a fost, a durut, s-a vindecat ori s-a uitat, cu puţin noroc poate s-a şi învăţat şi-a rămas acolo. În casa cu numărul patru. Îmi făceam bagajele cu zâmbetul pe buze şi cu inima aşa... parcă strânsă de o mie de pumni. Toţi ai mei. Și pe lângă toate hainele, toate hârtiile şi toate amintirile mărunte şi frumoase care pot încăpea într-o valiză, mi-am îndesat pe-ascuns de mine toţi monştrii de sub pat şi din spatele perdelelor. Am trişat în jocul cu mine. Și-am atins culmile ipocriziei când, ieşind pe uşă cu toată viaţa mea într-o mână, m-am plâns că hainele şi foile sunt prea grele şi mă trag în jos. Un mic sfat celor care îşi cară viaţa dintr-un loc în altul: folosiţi troller. 
Acum doar perdelele diferă. şi patul. În rest... acelaşi somn iepureşte de teamă să nu-mi strivesc toate fricile pe care le-am ascuns sub pernă.

Monday, November 7, 2011

Pescuind din suflet

Înainte
îmi alergau cuvintele în stomac
ştiam ce să scriu,
ce să cânt
şi ce să tac.
din când în când, 
în graba lor de a se face auzite,
silabele se ciocneau între ele 
aveau loc adevărate catastrofe fonice
eu le ameninţam cu tăcerea,
ele mă ameninţau c-o să sângerez gânduri
şi o să mă arate lumea cu degetul 
spunând că nu ştiu să-mi educ cum trebuie cuvintele.

Țipam la mine să tac,
ai râs
şi brusc
s-a făcut linişte.

Friday, November 4, 2011

Songs of desperation i played them for you

Mi-au tăiat buzunarele şi-acum n-am unde să-mi mai încălzesc mâinile. 
Îmi degeră cuvintele în palme. De-asta sunt aşa reci.




our rights, our wrongs.