Monday, November 28, 2011

Nici umerii tăi nu mai sunt cum erau

M-am gândit şi răzgândit de 
tine
până mi s-au stricat tâmplele de 
tot
îmi curg gândurile pe obraji,
pe şolduri,
pe călcâie,

tu nu ştii să-mi citeşti pielea
eu nu ştiu să mă traduc
ne înţelegem prin semne
ca doi mimi care au venit pe lumea asta
în cutii separate
ieşim pe fereastră să ne împuşcăm
cu palmele făcute pistol
şi ochiul stâng închis
pac pac pac!
DE CE NU MOARE CINEVA ODATĂ?

Nimeni nu mai înţelege nimic
din toata povestea asta
unde dansăm în ploaie
să electrocutăm
ultimele sentimente
care mai fac scurtcircuite 
în noi.

No comments:

Post a Comment

Vorbește-mi.