Scrisori către Moş Crăciun

Photo by Kelly Sikkema on Unsplash

Dragă Moş Crăciun,

E cam devreme să îţi scriu, ştiu. Dar nu mai am răbdare. Abia aştept să vii şi, deşi nu te-am văzut niciodată, sper ca lucrurile să se schimbe anul ăsta. Am nevoie să îmi îndeplineşti dorinţa. Ştii tu care. E aceeaşi dorinţă de atâţia ani. Ani cărora le-am pierdut rândul. Să ştii că nu sunt singura care te aşteaptă. Mai sunt şi altele ca mine. Sunt mii. Dar vezi tu, dorinţele lor sunt diferite. Sunt... simple. Dar asta nu contează, nu? Tu ar trebui să poţi îndeplini toate dorinţele, aşa-i? Sau cel puţin asta am auzit despre tine... Trebuie să închei. O să îţi scriu din nou peste ceva timp. E abia septembrie.

Dragă Moş Crăciun,

E cam devreme să îţi scriu, ştiu. Dar nu mai am răbdare. Sunt aşa de nerăbdător să te văd de parcă nu te-am mai văzut niciodată până acum. Şi doar ne vedem în fiecare an. În fiecare an îmi pun o dorinţă şi tu o îndeplineşti cu cea mai mare uşurinţă. Dar acum sunt diferit. Simt că... m-am schimbat. Anii trecut ţi-am cerut lucruri aşa de superficiale. Credeam că o să mă facă să mă simt mai frumos şi strălucitor, dar nu au făcut decât să mă facă să mă simt şi mai rece decât sunt. Dar lucrurile s-au schimbat în bine. Vreau să învăţ lucruri. Vreau să învăţ căldura şi să uit albul. Dar acum trebuie să închei. Îţi promit că îţi voi scrie cât de curând. E abia decembrie.

Dragă Moş Crăciun,

Sosirea ta se apropie cu paşi repezi, iar eu sunt slăbită. Începe să îmi fie din ce în ce mai frig şi cred că m-am îmbolnăvit. Multe dintre noi sunt bolnave. Multe au şi murit. M-au rugat să îţi transmit dorinţele lor când te voi vedea, dar cred că mai bine ţi le spun de pe-acum, ca să fiu sigură că ai timp să te gândeşti la o modalitate să le împlineşti. Arămiu îşi doreşte că în primăvara următoare să locuiască într-un cireş ca să poată să fie şi ea roz. Da, ştiu, şi eu am fost surprinsă să aud asta, mereu a fost împotriva acestei culori. Dar şi frunzele se schimbă. Galben îşi doreşte ca în primăvara următoare să fie mai mică ca să poată zbura mai uşor. Şi când mă gândesc că anul trecut nici nu voia să audă să se desprindă de copac, dar acum vântul e prietenul ei cel mai bun şi vrea ca ei să fie nedespărţiţi. Verde m-a rugat să îţi spun că ea nu vrea decât să rămână aşa, să nu îşi schimbe culoarea. A spus că e de acord chiar să moară la sfârşitul verii, doar să nu devină galbenă pe parcurs. Să-ţi mai spun ce îmi doresc? Deja ştii. Dar fie, să păstrez tradiţia. O să te rog şi în anul ăsta, să mă laşi să trăiesc iarna. Îmi doresc atât de mult să o văd. O cunosc doar din cuvinte pentru că mereu mor până ea apare. Aşa că te rog, încearcă să-mi îndeplineşti dorinţa. Chiar dacă nici măcar nu mă cunoşti. Chiar dacă nu m-ai văzut niciodată. Trebuie să închei. Începe să fie târziu. O să îţi scriu din nou curând. E deja octombrie. Cu drag, Frunză.

Dragă Moş Crăciun,

Sosirea ta se apropie cu paşi repezi, iar eu sunt mai viu că niciodată. Căldura a dispărut de tot şi acum nu mai sunt în pericol. Suntem toţi bine şi sănătoşi. Majoritatea sunt împreună, în bulgări, se distrează cu copii care au ieşit astăzi pe străzi, aşa că m-au rugat să îţi scriu şi din partea lor ce îşi doresc. Alb îşi doreşte să fie şi mai strălucitor şi e nemulţumit. E nemulţumit de cum i-ai îndeplinit dorinţa anul trecut. Vrea să sclipească şi mai tare, să îl observe toată lumea. Când mă gândesc că şi eu obişnuiam să îmi doresc lucruri de genul ăsta... Dar să revin. Îngheţat e fericit, a spus că îi e mai bine sub formă de gheaţă decât de fulg. Lui nu îi prea place joaca şi se simte bine când provoacă celorlalţi căderi. Tot ce îşi doreşte e să fie şi mai alunecos decât acum. Murdar mi-a spus să îţi transmit că tot ceea ce vrea e să fie călcat de şi mai multă lume. Nu-l deranjează că va fi şi mai tare pătat. A spus că se simte de folos şi că a fi alb înseamnă a fi total inutil. Neatins. Acum e rândul meu.... Ei bine, dorinţa mea este să văd primăvara. Îmi doresc atât de mult să o văd. O cunosc doar din cuvinte pentru că mor mereu până ea apare. Aşa că te rog, încearcă să-mi îndeplineşti dorinţa, după cum ai făcut până acum. Nu mai vreau lucruri de suprafaţă. Nu vreau să mai fiu rece. Trebuie să închei. Începe să fie târziu. O să îţi scriu din nou curând. E deja ianuarie. Cu drag, Fulg.

Dragă Moş Crăciun,

Încă nu mi-ai răspuns la nicio scrisoare, bănuiesc că eşti tare ocupat. Toată lumea îţi trimite scrisori. Dar te rog, am nevoie de un răspuns. Sunt foarte bolnavă. Te rog, vindecă-mă. Am rămas singură aici, au murit toate. Mi-e foarte frică. Te rog, nu mă abandona aşa cum ai făcut-o anii trecuţi. Doar pe tine te mai am. Ajută-mă să supravieţuiesc. Trebuie să închei. O să încerc să îţi mai scriu, dar nu pot să promit nimic. E târziu... e noiembrie. Cu speranţă, Frunză.

Dragă Moş Crăciun,

Încă nu mi-ai răspuns la nicio scrisoare, bănuiesc că eşti tare ocupat. Nici pe aici nu ai trecut, dar să ştii că eu încă te aştept, deşi 24 decembrie a trecut de mult timp. Dorinţele celorlalţi s-au împlinit, iar a mea nu. Te rog, dă-mi măcar un semn. Sunt foarte slăbit. Sunt aproape singur, restul s-au... topit. Te rog, nu mă abandona. Nu m-ai abandonat niciodată. Trebuie să închei. O să încerc să îţi mai scriu, dar nu pot să promit nimic. E târziu... e februarie. Cu speranţă, Fulg.

Moş Crăciun,

E prima zi din decembrie. Şi eu sunt pe moarte. Şi tu nu eşti aici. De ce? De ce îmi faci asta? Am făcut tot ce am putut ca să fiu cât mai bună. De ce mă pedepseşti când nu ţi-am greşit cu nimic? Tot ce îmi doream era să văd iarna. De ce m-ai lăsat...? Am crezut în tine, Moş Crăciun. Am crezut în tine când unii mi-au spus să nu o fac. Când unii mi-au zis că tu nu exişti. Că eşti doar o invenţie. Am crezut în tine atâţia ani. Pentru ce? Mor pentru a nu ştiu câta oară... Dar e ultima dată când mor crezând în tine. Adio, Frunză.

Moş Crăciun,

E prima zi din martie. Şi eu sunt pe moarte. Şi tu tot nu ai venit. Şi tot nu mi-ai răspuns. Unde eşti? De ce nu vii? Te-am supărat cu ceva? Să ştii că am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca să fiu mai bun. Anii trecuţi când eram rău îmi îndeplineai toate dorinţele şi acum? Acum? Vorbeşte-mi! De ce îmi faci asta? M-am schimbat pentru că mi-ai arătat că aş fi putut fi mai bun decât eram. Am fost bun cu cei care m-au rănit, cu cei cărora nu le păsa. Cu toţi. Pentru ce? Mor pentru a nu ştiu câtă oara... Dar e prima dată când mor fără să cred în tine. Adio, Fulg.

Prima zi din decembrie. Un parc. Un copac. O frunză. Singură. Se desprinde uşor şi alunecă prin aer către asfalt. Cade fără să producă măcar un sunet. Şi până să îşi dea ultima suflare priveşte spre cer. Alb. Fluturi albi cad peste ea. Fluturi albi o învelesc. O încălzesc. O îmbrăţişează. Fluturi albi... o omoară.

Prima zi din martie. Un parc. Un copac. Un fulg. Singur. Începe să se topească încet. S-a obişnuit puţin cu căldura, dar ea îl ucide. Se transformă încet-încet în lichid, dar simte ceva care se naşte sub el. Verde. Muguri verzi se nasc sub el. Muguri verzi îl mângâie. Îl învaţă căldura. Îi arată cum să uite albul. Îl iubesc. Muguri verzi... îl omoară.

Moş Crăciun ne ascultă dorinţele mereu. De cele mai multe ori nici măcar nu ne dăm seama că dorinţele noastre s-au împlinit pentru că el nu le îndeplineşte mereu în felul în care ne aşteptăm sau sperăm. Dar ăsta nu e un motiv să încetăm să credem în el.