Nu ţi-am zis să nu umbli cu sufletul afară atunci când ninge? Cum ai să mai înţelegi acum ce ai scris? Ţi s-a întins cerneala... Nu, nu-mi spune că ştii pe de rost totul pentru că nu e aşa. Nu ai să mai simţi niciodată virgulele, semnele de întrebare şi punctele de suspensie ca atunci când le-a scris. De unde ai să mai ştii datele? Nu, nu spune că nu sunt importante, normal că sunt. O să le uiţi, nu mă mai contrazice, pentru că o să vină altele şi altele.
Nu ţi-am zis să nu umbli cu sufletul afară atunci când ninge? Eu ce să-ţi fac acum? Aşteaptă să se topească zăpada de pe el, încălzeşte-l şi scrie-l din nou. Poate e mai bine aşa. Şi deşi vei simţi că nu-ţi mai aparţine, să ştii că tot sufletul tău e. Data viitoare însă, să ai mai multă grijă de el.
Fereşte-l de zăpadă... asta doar dacă nu vrei să uiţi.
No comments:
Post a Comment
Vorbește-mi.