Aceasta este o parodie şi trebuie tratată ca atare

Totul a început pe 14 decembrie când elevii clasei a XII-a B au decis să ia atitudine! Absenţele nemotivate trebuiau să îşi înceteze existenţa.

Aşa că cei 31 de elevi au pornit în misiune. Trebuiau să înfrunte mulţi profesori pentru a învinge. Dar elevii clasei a XII-a B sunt curajoşi şi nu se lasă bătuţi. Au trecut ei prin multe. De la aproape corigenţi la logică până la note scăzute la purtare. Nimic nu îi poate opri.

Prima bătălie.

Primul cu care ne-am întâlnit a fost profu' de română. Dar profu' de română ne iubeşte, aşa că a decis să nu ne oprească din misiunea noastră. Ba mai mult, a trimis spiritul lui Vitoria Lipan şi al lui Riga Crypto să ne călăuzească. Ne-a spus să avem grijă pentru că vom întâlni multe piedici în calea noastră. Ne-a urat succes, dar noi l-am sechestrat punându-l să ne promită că ne va duce la Hanul Ancuţei iarna asta. După ce ne-a promis, l-am eliberat. Ne-a pus şi el să îi promitem că la bac nu vom spune elemente poponariste, după cum a făcut Radu, ci poporaniste.

A doua bătălie.

Deşi nu mai facem matematică de doi ani şi profu' de mate a încercat să ne oprească. Ne-a ameninţat că ne va bântui prin somn cu amintirile de trei şi datul cretei. I-am spus că nu îl mai lăsăm să ne dezbine aşa cum făcea în clasa a 9-a când a sădit duşmănie între noi prin obiceiul lui. Văzând că nu ne poate despărţi, a decis să se retragă.

A treia bătălie.

Profa de fizică ne aştepta şi ea cu acelaşi zâmbet pe faţă. Dar am învins-o spunându-i că nu mai avem de gând să mai dăm teste pe foiţe la care nota maximă era de cele mai multe ori 6. Supărată şi revoltată, nu a avut altceva ce să facă decât să ne lase să plecăm mai departe. Când am privit înapoi, ne zâmbea la fel de ironic ca în cei doi ani.

A patra bătălie.

Profa de chimie, deşi la momentul de faţă este pensionată, a aflat de planul nostru aşa că a venit şi ea să ne oprească. Când ne-a văzut a întrebat "ce-i cu găinile astea aici?". Revoltaţi din cauza apelativul, am decis să acţionăm. Îi ştiam punctul slab: machiajul. Aşa că noi, fetele, ne-am înarmat cu rimel, ruj şi farduri şi am luat împotriva ei. A fost o luptă acerbă dar am învins, ultimele ei cuvinte au fost "vampiroaicele".

A cincea bătălie.

Profa de bio nu a reprezentat un impediment în lupta noastră. Stătea liniştită bând cafea, mâncând ceapă şi privind plantele.

A şasea bătălie.

Profa de sport stătea liniştită aşteptându-ne. A început să îşi folosească bine cunoscuta armă: ţipătul. Noi însă am reuşit să ne acoperim urechile şi ne-am grăbit să stingem lumina, bănuiam că profa e alergică la întuneric, pentru că mereu se manifesta ciudat când stingeam lumina. Ca să fim siguri, am presărat în jurul ei cu multe bileţele cu elevii de serviciu (am subliniat u-ul) pe care erau scrişi toţi elevii clasei. Asta a derutat-o şi s-a declarat învinsă.

A şaptea bătălie.

Profa de ştiinţe a fost învinsă datorită lui Alex şi Dănuţ care, cu ajutorul tehnologiei avansate, au reuşit să emită nişte sunete foarte deranjante, care au dezarmat-o instant pe profă, lăsându-ne să ne continuăm lupta.

A opta bătălie.

Fosta profă de religie ne aştepta. Avea de gând să se folosească de icoane şi cărţi de rugăciune pentru a ne opri. Dar noi suntem inteligenţi, aşa că l-am trimis pe Horia la înaintare. Horia s-a sacrificat pentru binele clasei. A creat o diversiune, rămânând în urma noastră pentru ore în şir la o discuţie despre ateism cu profa.

A noua bătălie.

Profa de literatură universală ne privea furioasă. Nu ne prea place din cauză că am chiulit în masă în repetate rânduri de la ora ei. Mesajele trimise la ore târzii pe mobilul ei precum şi cele de pe tablă, pe care ea avea să le găsească a doua zi, au înrăutăţit situaţia. Era înarmată cu Edgar Allan Poe şi Dante Aligheri, dar noi ne-am înarmat, ca de obicei, cu flori. Nişte margarete au fost îndeajuns pentru a ne lăsa să trecem.

A zecea bătălie.

Profa de franceză şi de germană ne aşteptau. Pe cea de franceză am reuşit să o învingem promiţându-i că nu vom mai lăsa scenetele de Crăciun pentru copii pe ultima sută de metri, ci, precum profesioniştii vom exersa din timp. Cea de germană a fost înfrântă în momentul în care elevii au trecut pe lângă ea spunându-i "bună ziua" dar fără să îi zâmbească.

A unsprezecea bătălie.

Profa de latină nu ne mai înspăimânta. Eram relaxaţi. Degeaba a încercat să ne ameninţe cu declinări şi conjugări. Cornelia a reuşit să o învingă prin abordarea originală a Poemului numărul 51. Profa a decis că nişte copii aşa de talentaţi ca noi merită să câştige.

A doisprezecea bătălie.

Profu' de istorie inspiră tuturor teamă, dar i-am promis că vom fi mai activi la oră. I-am mai promis că nu vom mai copia la teste cu scris pe mână. I-am promis că vom avea mereu sacourile pe noi când intră în clasă. În faţa atâtor promisiuni nu s-a putut abţine şi ne-a urat succes. Nu înainte să îi promitem că vom fi democraţi!

A treisprezecea bătălie.

Profu' de geografie s-a întristat când ne-a văzut atât de hotărîţi. Credea că mergem la el că să îi facem o bucurie, nu ca să reuşim să ajungem la catalog. Ne-a acuzat că facem gălăgie şi că nu suntem cuminţi. Părea că nimic nu îl poate îndupleca până când... tuse + căscat + gălăgie + râsete + Ancuţa cerând voie să ne lase să mergem la conferinţă + şoptit + Cehia + întrebat când ne aduce tezele + cerându-i să dicteze mai rar + arătat Africa în loc de America + spus cangur în loc de ursuleţ koala + complimentându-i poeziile = WIN!

A paisprezecea bătălie.

Penultima. Mai aveam un pic. Profu' de filosofie ne aştepta zâmbind. "Mă copii", zise el. Dar noi aveam deja un plan. Aveam de gând să abordăm o altă metodă. Aşa ca ne-am deghizat toţi în pietre. El spune că pietrele sunt idioate pentru că nu amână. Aşa că am câştigat jumătate din luptă pentru că ne-a subestimat. Neinspirat lucru. Am luat cu noi un roman de Stephen Hawking . A fost suficient pentru a câştiga.

Ultima bătălie. THE BOSS!

Diriga ne aştepta surprinsă că am reuşit să ajungem până aici.

- Nu veţi pune mâna pe catalog, zise ea.

- Nu prea credem, am replicat noi.

Bătălia a început.

Kiki şi Feri aruncau cu avioane de hârtie, iar Alex şi Dănuţ începuseră să îi bruieze casetofonul cu telefoanele. Flo o derută pentru că era mereu cu mâna pe sus să răspundă, deşi ea nu întrebase nimic. Radu însă, spunea cu subînţeles că el are carnet. Unii au început să arunce cu scutiri semnate de doamna Leucă, iar alţii îi întindeau telefoanele pentru a vorbi cu părinţii lor legat de absenţe. Era prea mult. Diriga a ridicat steguleţul alb, iar catalogul era al nostru.

Şi, uite aşa, elevii din XII B au câştigat războiul pe care îl poartă de patru ani.

Mulţumiri: Riga Crypto care ne-a sponsorizat cu mâncarea.

Vitoria Lipan care ne-a inspirat prin spiritul ei justiţiar.

Elevilor clasei a XII-a B care au citit această scurtă parodie. :]