- Hai să ne jucăm portocalele.
- Hai!
- Aş mânca... două felii de dragoste.
- De ce de dragoste şi nu de ură?
- De ce de ură şi nu de dragoste?
- Pentru că ura mi-ar ţine mai mult de foame. E mai consistentă decât iubirea, durează mai mult în timp.
- Înţeleg... Aş bea... două picături de lumină.
- De ce de lumină şi nu de întuneric?
- De ce de întuneric şi nu de lumină?
- Pentru că întunericul îmi arată doar ce vreau eu să văd. Întunericul e adevărata mea realitate.
- Înţeleg... Aş muşca... doua bucăţi din tine.
- De ce din mine şi nu din tine?
- De ce din mine şi nu din tine?
- Ca să mă conving că eşti reală.
- Înţeleg... Vreau să fiu singură.
- De ce singură şi nu împreună?
Dar plecase. Jocul s-a terminat.
Şi el nu va ştii vreodată că ea a plecat de teamă. De teamă că dragostea ei nu-i va potoli foamea. De teamă că lumina ei ar putea distruge realitatea lui perfectă. De teamă că pentru el, ea nu va fi niciodată reală.
Şi ea nu va ştii vreodată că, pentru el, dragostea ei ar fi putut fi mai intensă decât toată ura din lume. Că lumina ei ar fi putut face întunericul lui şi mai strălucitor. Că ea, pentru el, a fost dintotdeauna reală.
- De ce ai plecat când puteai să rămâi?
- De ce aş fi rămas când puteam să plec?
- DEfinitiv.
Cat de adevarat.. Mereu e mai simplu sa pleci sa mergi pe alt drum cand ai in fata ceva mai mare decat tine in fata ochiilor. De ce sa incerci? oricum nu vei reusii.. Dar oare nu merita sa lupti pentru ca poate, cu acea sansa de una la o mie vei reusii? Poate nu e in zadar, dar de ce sa nu incercam si sa nu dam curs sentimentelor? De ce e mereu mai simplu sa spui nu! Sa te sperii, sa pleci.. Si sa stici nu numai ce putea fii.. Ci si ceea ce e.. E mai simplu sa stai in intuneric si sa urasti, esti ca toti ceilalti si nimeni nu te judeca.. Dar stii ceva? Daca reusesti sa stai in lumina cui trebuie si sa iubesti si sa fii iubit/a inapoi macar pe un sfert nu iti va pasa ca nu esti ca toti ceilalti si ca ei te judeca.. Nu conteaza ce cred ei conteaza el/ea si ce simti tu. Cu ce ramai daca decide sa plece totusi.. sa ramana singur/a? Cine esti tu daca el/ea pleaca singr/a catre nicio cauza? Merita sa lupti pentru ceea ce este veritabil pentru tine? Sa fie doar lumea ta contorsionata intrun mod nebun si atat de departe de realitate incat nu mai realizezi nimic? Sau pur si simplu a plecat.. la fel ca mai sus.. De teama..
ReplyDeleteDa, dar vezi tu, eu nu am fugit niciodată.
ReplyDeleteŞi nici aşa nu a fost bine...
Me likey dar totusi, de ce mi se pare atat de cunoscut :-?
ReplyDeleteDacă nu l-ai citit de pe foile rupte din caietul meu de literatură, în altă parte nu aveai unde să-l fi citit.
ReplyDelete:D