Miros de singurătate

Photo by Vika Strawberrika on Unsplash

Sunt cea mai urâtă floare care există. Şi nu spun doar eu asta, o spun toţi cei care trec pe lângă mine. Mă privesc cu repulsie şi dispreţ de parcă e vina mea că sunt urâtă. Cu toate astea, nu sunt invidioasă pe celelalte flori, într-un fel mă bucur că sunt aşa, astfel nu o să sfârşesc uitată şi uscată într-o vază oarecare. Mă bucur că nu o să mă culeagă cineva vreodată. O să rămân aici pentru totdeauna, aşa cum sunt, cu doar jumătate din petale dar şi alea sunt rupte, arse pe alocuri de frig, fără culoare. Şi fără mireasmă.

Odată, cineva s-a oprit ca să mă privească. A fost prima dată când nu am văzut ură în priviri. Era dragoste. Mi-a mângâiat petalele degerate. Avea mâinile calde şi sufletul şi mai cald. Când a vrut să mă miroasă am vrut să mă opun, mă gândeam că dacă va vedea că nici măcar parfumată nu sunt, va pleca. Dar m-am dăruit cu totul. Şi mi-a spus "miroşi a singurătate, ca şi mine". Şi a zâmbit. A plecat, dar mi-a promis că se va întoarce în următoarele zile, mă va culege şi mă va pune la presat ca să rămânem împreună pentru totdeauna. Deşi nu voiam să fiu vreodată culeasă m-am bucurat, pentru că nu aveam să sfârşesc singură într-un borcan cu apă, ci între paginile unei cărţi, alături de cineva la fel de singur ca mine.

Aşa că l-am aşteptat. L-am aşteptat în fiecare zi, dar nu a mai venit. Într-o zi, însă, l-am văzut, era la câţiva metri distanţă de mine şi ţinea de mână o altă floare. O floare cu păr lung, cu mâini în loc de petale, picioare în loc de frunze şi cuvinte în loc de parfum. Am început să îl strig, dar nu reuşea să mă audă. Am început să îi ţip sufletul pe care nu mi l-a dăruit niciodată, când un copil s-a oprit şi m-a privit. "Mama, mama, uite ce floare urâtă" a spus. Şi în secunda următoare mi-a smuls sufletul din pământ şi m-a aruncat spre cer. Am căzut pe aleea parcului şi am murit acolo, şoptindu-i sufletul, strigându-i numele, iubindu-l şi imaginându-mi că sunt între paginile cărţii vechi şi nu pe asfalt călcată în picioare de tălpi nepăsătoare.