Am învăţat că anumite goluri pe care le avem în stomac, pot fi umplute numai de timp. Un alt el, o altă ea, alte amintiri, o ceaşcă de ceai sau o muşcătură de turtă dulce nu te vor ajuta cu nimic. Dar ai grijă, timpul e un copil, un copil care creşte fără să îmbătrânească şi fără să se maturizeze. Aşa că nu-l răsfăţa şi nu-i face toate poftele. Nu-l bate, dar pedepseşte-l atunci când devine obraznic. Iubeşte-l şi încearcă să îl înţelegi. Citeşte-i poveşti şi sărută-l înainte de culcare. Şi ai să vezi, încetul cu încetul, golurile vor fi astupate. Şi te vei simţi şi mai întreg decât obişnuiai să fii înainte. Înainte că ei să plece.
Sunt bine.
No comments:
Post a Comment
Vorbește-mi.