Astăzi mi-a sărit inima din piept şi s-a ciocnit de coastele mele. A început să alerge ca o nebună prin stomac, plămâni, ficat şi oase, încercând să iasă. Îi era frică de prea multă dragoste. "E prea multă dragoste aici. Cum poţi să trăieşti aşa?" m-a întrebat.
Am încercat să o liniştesc, dar ea nu putea să înţeleagă. Nu putea să înţeleagă cum nişte ochi atât de comuni, plouă atât de des. Şi cum un corp atât de mic, ascunde atâta iubire. Şi cum nişte braţe atât de scurte, pot îmbrăţişa cerul, marea, curcubeul şi toate păsările din lume, dar mai puţin pe tine. Şi mi-a pus atâtea întrebări, încât nu am ştiut ce să îi răspund. Şi cu fiecare răspuns care întârzia să apară, se lovea şi mai tare de mine şi de absenţa ta. Şi s-a rupt în colţuri ascuţite. Şi a căzut. E acum în talpa piciorului. Şi de fiecare dată când calc, mă doare. Mă doare şi inima şi piciorul şi absenţa ta.
Astăzi mi-a sărit inima din piept şi s-a ciocnit de coastele mele.
Mi-ar fi plăcut să o fi făcut de inima ta.
I'm scared to know if you ever think of me.
Superba modalitatea de a evidentia durerea unei inimi ranite! >:D< Frumos scris!
ReplyDeleteA heart that hurts is a heart that works.
ReplyDeleteMultumesc!
Foarte frumoasa postarea asta. Imi place foarte mult :)
ReplyDeleteMulţumesc :]
ReplyDelete