I will take the lead and I will hurt first

Photo by Noah Silliman on Unsplash

Şi străine, habar nu o să ai cine sunt.

O să ai încredere în mine deşi îţi voi spune de la început să nu o faci. O să crezi că mă cunoşti mai bine decât oricine. O să crezi că sunt sinceră. Te înşeli. Îţi voi dărui numai minciuni, adevărul îl voi păstra doar pentru mine. O să crezi că sunt independentă şi că nu am depins de nimeni niciodată. O să crezi că sunt puternică şi că nu mă poate dărâma nimic. O să crezi că te iubesc, dar că nu ştiu să o arăt. O să crezi că nu te voi răni niciodată intenţionat. O să crezi că nu ştiu să plâng. Că nu am regrete. Că uneori sunt indiferentă. O să crezi că mă dăruiesc cu totul şi că nu o să plec vreodată.

Şi nu ai nici cea mai mică idee de cât de tare te înşeli. N-o să ştii de câţi oameni am depins, de câţi oameni m-am agăţat şi de câţi oameni nu am reuşit niciodată să mă desprind. Nu o să ştii cât de slabă mă consider. Că o să ştiu şi o să pot să îţi arăt că te iubesc, dar nu voi vrea. Nu vei şti că te voi răni cu bună ştiinţă doar pentru a nu-ţi da ocazia de a o face tu primul. N-o să ştii că plâng mai mult decât ar trebui şi că regretele sunt inelele pe care le port mereu. Habar n-o să ai că cea mai mare slăbiciune a mea este că îmi pasă prea mult. Nici că eu nu o să mă dăruiesc nici măcar un pic, o să mă păstrez pentru mine însămi, departe de mâinile, ochii şi sufletul tău. Cât despre a rămâne sau a pleca... O să aştept să ajungi cât mai aproape, ca să nu uiţi niciodată felul în care ochii mei vor străluci când voi pronunţa cuvintele de adio.

Şi totuşi, după ce voi pleca, tu tot vei crede că m-ai cunoscut. Că ştii cine sunt eu cu adevărat.

Naivule, mă faci să râd. Tu nu ai nici cea mai mică idee. E nouă ianuarie şi a plouat pentru prima dată în anul ăsta. Şi am plâns. Am plâns pentru că mi-a amintit de cineva care seamănă cu ea. N-o să ştii nimic despre visurile şi speranţele mele. N-o să-ţi împărtăşesc gândurile mele şi n-o să-ţi vorbesc despre temerile pe care le am. N-o să îţi spun că-mi plac lalelele roşii şi o să te las cu impresia că trandafirii sunt cele mai frumoase flori care există pentru mine. N-o să ştii cât suflet pun în ceea ce scriu. Cât mă învinovăţesc pentru fiecare lucru care nu merge cum ar trebui. Cât de tare mă frământă să ştiu că cineva este supărat pe mine. Cât de apăsătoare mi se pare uneori tăcerea. Şi alteori, cât de simplă şi frumoasă. Cât de dureros mi se pare să plec, lăsând pe cineva în urmă. Şi tu vei fi prima persoană care mă va vedea plecând.

Dar lasă. O să fim fericiţi. Tu vei iubi o minciună, iar eu mă voi iubi pe mine şi din când în când pe tine.

S-a oprit ploaia. Zâmbesc.