Ne-am pierdut unul pe altul de trei ori. Înainte ca doi. Astăzi ca orice altceva.
E mai bine să ştiu că mă urăşti decât că mă iubeşti, aşa nu o să mai suferi. După nimeni din lumea asta nu merită să suferi aşa cum ai suferit tu după mine.
Sper să nu mă ierţi niciodată pentru toată durerea pe care ţi-am provocat-o fără să vreau. În felul ăsta n-o să am cum să te mai rănesc vreodată. Pentru că e uşor să răneşti, chiar şi atunci când nu vrei.
Mi-ai spus că eu te-am învăţat să iubeşti. Sper să o faci în continuare. Nu vreau ca eu să-ţi fi dat şi să-ţi fi luat asta. Nimic nu începe şi nu se termină cu mine, dar tu probabil ştii asta deja.
Ştiu că acum sunt o dezamăgire şi nu, nici atunci şi nici acum nu am spus-o ca să mă contrazici. Diferenţa este că acum nu o vei mai face. Şi mă bucură asta.
Şi din moment ce tot de la Placebo a fost prima melodie, lasă-ma să citez un vers “you and me won’t be unhappy”.
Ne-am prăbuşit împreună şi sincer nu ştiu care pe care a tras după el.
Sentimentele nu vor mai fi împărţite în două corpuri.
Ţi-aş spune să mă uiţi, dar ştiu că deja ai făcut-o.
Nu cred că o să ne mai vedem vreodată.
Uneori e pur şi simplu mult prea târziu.
Nu mai sunt fata pe care ai iubit-o.
Timpul ne iubeşte pe amândoi.
Să nu-ţi fie dor de mine.
O să fie bine.
my oh my..
ReplyDeleteit's a song to say goodbye...
ReplyDeleteii aud cuvintele, dar sa stii ca niciodata nu te va ura. Oricat e mult ai vrea tu.
ReplyDeleteSau oricât de mult ar vrea el...
ReplyDelete