Saturday, January 1, 2011

Eu nu am avut niciodată parte de ochi verzi.

Străine cu ochii verzi, negri, albaştri sau căprui, momentan nu ne cunoaştem, dar mai târziu o vom face şi trebuie să îţi spun de pe-acum ca să ştii.

Mă, eu n-o să vreau să rămân. N-o să vreau să rămân, repetă-ţi asta până când o să înţelegi. Şi nu, nu are legătură cu tine, e vorba de mine. M-am săturat să fiu mereu cea care rămâne în urmă. M-am săturat să îi văd pe toţi cum pleacă aşa că, de-acum înainte, n-o să mai dau nimănui şansa de a mă lăsa în spate. O să plec, străine. O să plec când o să ne fie lumea mai dragă. O să plec când nici tu şi nici eu nu ne vom aştepta. O să plec de îndată ce îţi voi spune că voi rămâne pentru totdeauna. O să plec fără să-ţi spun cuvinte de adio. O să plec şi o să mă uit înapoi ca să văd cum e. Să văd cum e să pleci, cum e să părăseşti. Să văd, ce doare mai tare, să părăseşti sau să fii cel părăsit?

Străine, n-o să-mi cer iertare şi n-o să-ţi spun că-mi pare rău. Eu te-am avertizat, acum ştii. Ştii care va fi finalul nostru, cu toate că nici măcar nu am început. Dar totuşi, crezi că va durea mai puţin? Acum că ne ştim viitorul? Acum că ştim ce ne aşteaptă? Eu nu ştiu. Vom vedea.

Străine, eu n-o să vreau să rămân. Şi o să plec. O să plec când o să ne fie lumea mai dragă, dar în timpul în care o să stau, iubeşte-mă. Iubeşte-mă fără să o spui şi fără ca eu să simt la fel pentru tine.

Şi străine, îţi dau un mic pont: dacă o să mă faci să vreau să rămân, o să te iubesc şi eu.

"And someday
I'm gonna stay
But not today."
Not today...

No comments:

Post a Comment

Vorbește-mi.