Am învăţat că anumite anotimpuri durează mai mult, iar altele mai puţin.
Am învăţat că, deşi pentru el am durat doar şase zile, ăsta nu e un motiv de tristeţe. Au fost şase zile frumoase. Şi sunt alţi oameni care mă aşteaptă. Şi care mă vor păstra mai mult. Sau mai puţin. Trebuie să găsesc pe cineva căruia să îi placă anotimpul meu, anotimp în care are parte şi de zăpadă şi de soare şi de flori. Cineva care să mă iubească atât de mult, încât să nu mă lase să plec. Cineva pe care să iubesc atât de mult, încât să nu vreau să plec. Aşa cum nici de lângă el nu am vrut să plec.
Ştiu că îi plăcea zăpada. Poate soarele şi florile mele nu i-au plăcut suficient de mult… Sau poate ploile alteia au putut să îi umple sufletul aşa cum eu nu am putut.
stii ce este atat de frumos?
ReplyDeletesa ma regasesc in fiecare cuvant pe care l-ai scris
Aşa păţesc şi eu cu cuvintele tale <3.
ReplyDeleteAtata profunzime in fiecare cuvant, superb.
ReplyDeleteMulţumesc :]
ReplyDeleteOrice anotimp isi are timpul lui.
ReplyDelete