Azi s-a îndrăgostit de Mâine. Fără ca măcar să-l vadă. S-a îndrăgostit auzind doar ceea ce s-a spus despre el: “mâine va fi mai bine ca azi”. Toată lumea spune lucrul ăsta. Aşa că Azi credea ca Mâine e un cavaler bun şi curajos cu armură strălucitoare. Mâine, Mâine, Mâine… Se gândea doar la el. Oare cum arată? Oare o să o iubească? Oare o să îl vadă? Asta se întreba Azi în fiecare zi. Şi întreba pe fiecare dacă l-au văzut pe Mâine. Toţi răspundeau că îl văd în fiecare zi. Atunci ea de ce nu-l putea vedea? Şi în toată goana ei după Mâine nu-l putea vedea pe Ieri.
Ieri o iubea pe Azi. Toată lumea spunea: “azi e mai bine ca ieri”. Asta înseamnă că Azi era minunată. Şi încerca în fiecare zi să-i atragă atenţia. Dar pentru Azi, exista doar Mâine. Şi Ieri era trist. Nu era suficient de bun pentru ea. Toată lumea dădea vina pe el pentru ceea ce se întâmpla. Ieri era o greşeală.
Şi aşa, Ieri aleargă după Azi. Şi Azi aleargă după Mâine. Şi oricât de repede ar alerga, nu reuşesc să se vadă, să se cunoască. Şi chiar dacă s-ar cunoaşte, nu s-ar putea iubi. Şi trăiesc cu iluzia că celălalt e mai bun, când de fapt, Ieri a murit, Azi e nimic şi Mâine nu există.
When the door of happiness closes, another opens. But too often we spend precious time looking at the closed one that we do not realize the one which has been opened for us.
ReplyDeleteMulţumesc Iulia
ReplyDelete>:D<
Azi e totul, tot ce avem. :) Frumos text Anca >:D<
ReplyDeleteŞi dacă Azi pierd ceva important, Mâine ce fac?
ReplyDeleteMulţumesc pufarină >:D<!
'Într-adevăr, dacă un om talentat este obligat să trăiască într-o epocă plată şi stupidă, artistul este, chiar fără ştirea sa, bântuit de nostalgia altui veac. '- Joris-Karl Huysmans
ReplyDeleteFoarte frumos>:D<
Mulţumesc >:D<
ReplyDelete