Iubitul meu este ca ploaia. Lipseşte săptămâni ca să revină pentru câteva zile. Zile în care plouă fără oprire peste toate streşinile mele. Mă murdăreşte de prezenţa sa crezând că în lipsa lui mă mulţumesc cu picături din el. Habar nu are cât de lacomă sunt.
Iubitul meu este ca ploaia. Pleacă fără niciun cuvânt şi mă lasă să cutreier întregul oraş pentru a-l aduna de pe străzi. Mă cunosc toate bălţile şi atunci când mă văd, încearcă să-l ascundă ca să nu pot să îl fur. Vor să-l păstreze doar pentru ele. Aşa că trebuie să îl împart cu ochii altor bălţi, părul altor femei şi sufletul altor case. Şi aparţine tuturor, mai puţin mie.
Iubitul meu este ca ploaia. S-a plictisit de peisajul meu. M-a plouat brutal pedepsindu-mă pentru că l-am iubit. Mi-a spus să-l uit. Şi a plecat în căutarea unui alt peisaj şi unor alte umbrele.
Iubitul meu a fost ca ploaia. A rămas şase minute pentru a nu se mai întoarce vreodată.
No comments:
Post a Comment
Vorbește-mi.