Azi noapte a plouat cu speranţă pe străzi.
Unele bucăţi au ajuns pe asfalt,
Altele în canale,
Altele în flori,
Altele în noroi.
Şi copiii s-au strâns să le culeagă
Să-şi facă coliere de vise.
Şi adulţii s-au adunat să le culeagă
Sperând că le vor putea vinde
Pentru orice... material.
Iar bătrânii au venit să le culeagă,
Cu degetele lor aspre şi zbârcite,
Pentru a le putea dărui adulţilor
Când vor regreta că le-au risipit.
Şi toţi se bucură de speranţă
Într-un mod diferit.
Copiii speră la soare,
Adulţii speră la bani,
Bătrânii speră la linişte.
Iar eu azi am dormit prea mult
Şi când am ieşit pe străzi,
Era prea târziu
Pentru orice ciob de speranţă.
Deja erau toate
Îngropate
În buzunare,
Ghiozdane
Sau genţi.
Copiii nu vor vrea să-mi ofere vreunul,
Adulţii îmi vor cere ceva la schimb,
Bătrânii vor crede că mint.
Şi atunci... eu cum pot să sper că te vei întoarce?
No comments:
Post a Comment
Vorbește-mi.