Thursday, November 4, 2010

Mâine...

Încerc să te deschid din tine
Şi să te îngrop în mine
În frunze rupte, colorate
Vii sau moarte,
Calde…
Să nu-ţi mai fie frig.

Dar tu nu vrei lumină
Ci întuneric şi ger
Şi azi nu vrei să fii al meu,
Dar poate mâine…
Cine ştie?

Şi îl aştept pe Mâine
Ajungând să îl iubesc,
Fără să ştiu cum arată,
Fără să ştiu cine este
În afară de un străin.

Şi el nu mai vine
Şi te întreb “unde e?”
Iar tu-mi spui zâmbind
“Azi nu mai există
Şi Mâine a murit”.

Şi deşi eu sunt a ta, tu nu eşti al meu.

C.B.

No comments:

Post a Comment

Vorbește-mi.