Friday, November 26, 2010

Dragă S. ,


Dacă eşti cine încă sper că eşti înseamnă că astăzi ai fost foarte fericit. A nins...
M-am trezit de dimineaţă şi mi-a spus mama că ninge. Am fugit la fereastră ca să văd cu ochii mei. Am zâmbit. M-am gândit că de undeva, dintr-un tren sau dintr-un autobuz, priveşti şi tu cum ninge. Şi zâmbeşti. Şi nu m-am mai simţit de patru săptămâni atât de aproape de tine.
Apoi m-am întristat. Pentru că acum nu mai ai nevoie deloc de mine (nici nu ştiu dacă ai avut vreodată...). Nu mai ai nevoie de cineva care să îţi aducă zăpadă... fie şi ea din hârtie. Acum ai parte de zăpadă adevărată. Acum... acum chiar nu mai sunt nimic. În curând nici măcar nu o să mă mai vezi, zăpada va acoperi toate frunzele. Şi o să mă uiţi... asta dacă nu m-ai uitat deja.
Dar să ştii... să ştii că oricât de multă zăpadă ar acoperi toate lucrurile care m-au legat de tine, eu nu o să te uit. Nu vreau să te uit, nu acum, nu încă. Şi chiar dacă aş vrea, tot nu aş putea, nu atâta vreme cât e iarnă... Zăpada întotdeauna o să îmi amintească de tine.

Bucură-te de ea. O meriţi. Ai aşteptat-o de atâta timp.
Bucură-te de zăpadă şi pentru mine.

No comments:

Post a Comment

Vorbește-mi.