Când avea trei ani,
mama ei s-a recăsătorit
cu un bărbat urât şi rău
pe care ea-l poreclise
"Adevăr" –
primul cuvânt
din propoziţiile sale.
"Adevărul e că nu te iubesc"
"Adevărul e că nu eşti frumoasă"
"Adevărul e că Moş Crăciun nu există",
îi spunea adevăruri mai crude
cu fiecare zi de naştere.
"Adevărul e că
Soarele nu răsare în fiecare dimineaţă
pentru tine,
ci pentru că e obligat
prin contractul semnat cu oamenii
să se prezinte în fiecare zi
la locul de muncă.
A fost doar o coincidenţă
că bucata aia de cer
pe care munceşte
e cea de la fereastra ta",
i-a spus el
la a şasea primăvară.
Dar fetiţa n-a plâns,
a luat-o la fugă
spre bucătărie
să pregătească o gustare
Soarelui.
Să strălucească şi mai frumos
ca să fie promovat.
uite, vorbe d-astea fac steaua aia să ardă. :)
ReplyDeleteAwwww >:D<
ReplyDeleteCe nu te omoara te face mai puternic. Adevarul asta-ti face... Te inzestreaza cu forta.
ReplyDeletesi probabil fata "adevarului" a crescut, a devenit puternica dar s-a inchis invariabil in ea...e de admirat ca a suportat atat si de compatimit totusi.oricum,foarte frumoasa postare.ai reusit sa exprimi prea bine ce voiai sa exprimi:)
ReplyDeleteMulţumesc mult!
ReplyDeleteŞi da, Ea e bine. A crescut...