Prea puţin la sută oameni

Photo by Ant Rozetsky on Unsplash

Atunci când eşti şaptezeci la sută apă,
oamenii vin să se dea cu barca prin tine.
Vor spune că apa e ba prea dulce, ba prea sărată,
că alegele nu sunt suficient de verzi,
că delfinii nu sunt deloc fericiţi,
iar pescăruşii sunt prea gălăgioşi.
Vor număra apoi toate corăbiile pe care le-ai scufundat
şi oricâte ai avea,
întotdeauna vor fi "prea puţine".

Atunci când eşti douăzeci la sută pământ,
oamenii vin să-ţi reproşeze
că le fugi mereu de sub picioare.
Îţi vor sugera să torni nişte beton,
să stai pe loc când te vor călca în tălpi
niciodată desculţe.

Atunci când eşti nouă la sută foc,
oamenii pleacă zilnic
spunând că n-o să arzi la nesfârşit de dorul lor,
dar se va găsi mereu ceva de ars.
E plin trecutul de scrisori
neîncepute şi neterminate.

Atunci când eşti unu la sută aer
nu mai vrea nimeni
să-ţi sară în suflet
pentru că
distanţa ar fi prea mică
să se mai poată răni.

De ce crezi că nu mai are nimeni
genunchii întregi?