De când sunt mică
scotocesc în fiecare seară
în coşul de gunoi
după un alt
suflet
care să-mi spună povestea lui,
pentru că adevăratele basme
nu sunt scrise de fraţii Grimm
sau Andersen,
ci de florile respinse,
ţigările fumate până la filtru
şi scrisorile care nu ajung
niciodată
la destinatar.
Din când în când,
îmi găsesc din greşeală
propriul suflet
ascuns
sub coaja unei banane,
prefăcându-se că se înveleşte
cu soare.
Şi atunci ascult
cel mai frumos basm din lume,
căci deşi pare că se termină
cu fiecare prinţ care pleacă
înainte să salveze prinţesa,
ea învinge singură zmeii,
nu doarme mai mult de şase ore pe noapte,
mănâncă doar mere verzi
şi nu-şi pierde niciodată
pantofii.
Doar sufletul
în mâinile altora.
Viaţa e frumoasă!
doar sufletul meu in sufletele altora...
ReplyDeleteplacut :).
e atat de frumos...pe cat de frumos pe-atat de ADEVARAT :)
ReplyDeleteai terminat atât de frumos!
ReplyDeletefelicitari pentru poem, sincer! >:d<
NU AM CUVINTE
ReplyDeleteMulţumesc mult! :]
ReplyDeleteda, e superba viata:) frumos de tot
ReplyDeleteMulţumesc! :]
ReplyDelete