- Ce frumos ai scris! Ce drept! Şi ce litere frumoase şi rotunde! Uite, ai şi alineat! Ana, nu ţi-ai dori să ai şi viaţa aşa de ordonată?
- Nu, nu cred...
- De ce?
- Pentru că în felul ăsta viaţa mea ar fi ca un roman pe care l-ar cumpăra toată lumea. Dar nu ca să-l citească. Ci ca să-şi acopere geamurile cu paginile lui. Să intre mai multă lumină.
:))
ReplyDeleteun pic de ipocrizie la sfarsit . . . reda un strop din balta de adevar.
frumos...foarte.
Mulţumesc!
ReplyDeleteCât despre ipocrizie... aş spune mai degrabă ignoranţă.
Eu as spune Ironie. Gust mereu cu placere ironia .
ReplyDeleteŞi aşa!
ReplyDelete