Photo by Jan Tinneberg on Unsplash
Mergeam astăzi spre casă
pe strada pe care am numit-o
"strada pe care locuieşte sora mea geamănă",
pentru c-am văzut
o poartă
care semăna atât de bine cu mine
încât se uitau oamenii lung la noi
întrebându-ne de ce nu suntem
îmbrăcate la fel –
doar aşa fac
surorile gemene.
Poarta avea lacătul stricat,
aşa că putea să intre
Oricine,
să stea când vrea
şi să plece cât vrea,
fără ca ea să poată alerga
să-l aducă înapoi –
era bine fixată
în balamale,
iar corpul era prea mic
să poată respira
fără ca sufletul să i se lovească
de coastele bătute în cuie
ruginite de la atâta ploaie.
Şi clanţa se răcise de când nu mai fusese atinsă.
Semănam atât de bine cu poarta asta,
încât am fugit spre casă
să-mi întreb părinţii:
"mamă, tată,
am avut cumva o sora geamănă
pe care aţi dat-o spre adopţie
unui gard,
de teamă că nu vă veţi permite
suficientă vopsea
încât să ne îmbrăcaţi pe
amândouă?"
pare atât de natural ceea ce scrii. ți-am mai spus, mă repet, dar nu contează, ai un stil de a scrie foarte special.
ReplyDeletefrumoasa idee si frumos pusa'n cuvinte.:) ultima strofa m'a dat pe spate.
ReplyDeleteMulţumesc mult! :]
ReplyDelete