Şi timp de două ore am vorbit la telefon pentru prima dată în aproape opt luni. Am vorbit despre viitor, despre şcoală, despre muzică, bac, facultate, vară, filme, oameni şi oraşe. Am vorbit despre noi. Noi cei de atunci şi noi cei de acum. Am vorbit despre prima seară şi ultima după-masă. Lucruri care au fost dezbătute de multe ori înainte. Dar care acum puteau fi spuse fără să strângem din dinţi. Trecuse prea mult timp şi veniseră prea mulţi oameni ca să ne mai putem răni unul pe altul.
- Zi-mi ceva despre tine ce nu ai mai spus nimănui până acum, i-am zis.
- Hmmm, sigur o să ţi se pară o prostie şi o să râzi, dar atunci când…
Dar nu am râs. Am zâmbit.
Între 4 şi 100 a fost o diferenţă de câteva nopţi pierdute, o bomboană de mentă, o rochie neagră, un cântec la chitară, patru dioptrii, două semafoare, o îmbrăţişare şi un bilet galben cu numele meu scris pe el.
Pentru a multa oara zic ca ma bucur enorm de mult ca te cunosc. Si chiar o sa ma laud la un moment dat ca te cunosc. Ba nu. Mint. Am facut-o deja, de mai multe ori :*
ReplyDeleteA fost "magic".
ReplyDelete:*