Thursday, March 17, 2011

Ultimul etaj



Sufletul meu e un şantier în lucru,
se construieşte la el întreaga zi,
dar totul se dărâmă peste noapte.

Aşa c-am urmat sfatul lui Manole
şi-am aşteptat să apară un om
pe care să-l zidesc
fără să ţin cont dacă e alergic
la cărămizi,
la timp
sau la mine.

Dar a sosit Cineva
şi sufletul meu
a rămas
o clădire fără ultimul etaj,
atunci când acelaşi Cineva
a plecat
luând şi scara
cu sine.

6 comments:

  1. poate cineva candva va veni cu scara sa.

    ReplyDelete
  2. Sau poate candva vei invata sa te dai singura jos.

    ReplyDelete
  3. Nu e vorba de dat jos, e vorba de urcat...
    De aia ultimul etaj şi mansarda rămân neconstruite.
    Momentan.

    ReplyDelete
  4. construiește-ți urmatorul etaj, nu ultimul, cu tine. cine are nevoie de scară?
    hm. noi, probabil.

    ReplyDelete
  5. va exista un NOU el care sa te ajute sa urci si fara scara furata de Cineva...

    ReplyDelete

Vorbește-mi.