"Bună seara!
Am venit şi eu
cu o pereche de ochi căprui
la reparat.
S-au stricat acum vreo şase luni
şi de-atunci nu vor nicicum
să mai vadă
ce vreau
eu
să văd."
Când am venit să-i iau înapoi
erau mai mari şi mai strălucitori
dar clipeau cu un zgomot
ciudat:
tic-tac,
tic-tac.
După ce i-am înşurubat la loc
sub sprânceană,
mi-am dat seama
c-au fost reparaţi
de un ceasornicar
şi nu de mecanicul
la care mă duc o dată pe lună
să-mi regleze
bătăile inimii.
Vedeam doar momente
alături de oameni care nu respirau,
dar pe care încă încercam
să-i resuscitez.
Era trecutul
prin care mi-ar fi plăcut
să trec.
Save tonight and fight the break of dawn, come tomorrow, tomorrow I'll be gone.
Imi place cum scrii. Am sa mai trec pe la tine.
ReplyDeleteMulţumesc.
ReplyDeleteTe mai aştept. :]
Ce s-ar intampla daca nu am repara ochii, i-am schimba ! Haide sa-i schimbam si, si..vor vedea doar ce vrei tu.
ReplyDeleteNu ştiu, nu cred că există o altă pereche de ochi care să mă cunoască la fel de bine cum o face cea pe care o port acum.
ReplyDelete:]
Atunci îi poți închide. Imaginează-ți orice-ți dorești să vezi. Oricum imaginația-ți atinge cote înalte! :*
ReplyDeleteSau înceacă cu unul închis și cu unul deschis. E mai sănătos așa! :)
Sau aşa. Da.
ReplyDeleteDAMN! Prea geniala asta :|. BRAVO!!
ReplyDeleteMulţumesc. :]
ReplyDelete