- Fii fericită că ruptura s-a întâmplat acum şi nu mai târziu.
- Da… Ştiu… Altfel ar fi fost şi mai multe bănci.
- Nu. Ar fi fost mai mult decât bănci.
[…]
- Ştii ce mă încălzeşte pe mine? Că ştiu că cel puţin pentru o secundă, s-a gândit la mine. Şi e grav… E grav când ajungi să te mulţumeşti cu o secundă.
[…]
- Despre ce e vorba?
- Despre un tip.
- Mereu e vorba despre un tip.
[…]
- Nu… Suntem toţi fericiţi. Dar pe rând. Fiecare dintre noi este fericit pe rând.
O să alergăm împreună.
Our heart is both drunk and a kid.
“E frumoasă viaţa asta. Dacă nu o vezi aici, uită-te pe geam. Ignoră şantierul şi priveşte-o.”
Amintiri din prima bancă de pe rândul de la uşă.
mi-a plăcut în special 'E grav când ajungi să te mulţumeşti cu o secundă.', frumos. :*
ReplyDeleteMă bucur că ţi-a plăcut! :D
ReplyDeleteReplica aparţine colegei mele de bancă. :]
te bat...conversatiile noastre se masoara in costuri suplimentare cand imi termin minutele pentru ca vorbim ore in sir si ma numesti colega ta de bancaaaaaaa...nu pot sa creeed....m-ai tinut noaptea in brate in timp ce dormeaaaam hahahah DIANA
ReplyDeleteDeci eram sigurăăăă că o să reacţionezi aşa!
ReplyDelete=))