Nu am nevoie de tine să merg mai departe. Doar îmi doream să am. Şi asta mă doare cel mai tare. Că pot fără tine. Mai sceptică. Mai obosită. Mai închisă. Cu capul în pământ. Cu braţele încleştate. Şi picioarele grele. Dar pot.
Şi uite aşa, s-a mai încheiat un capitol.
I refused to get over you because I thought you weren't over me. But you were.
La despre mine: eu nu am nevoie de tocuri ca să ajung la stele.
ReplyDeleteFabulos. >:d<
scuze, dar trebuia sa ti-o spun cumva.
si alte zeci se vor deschide . . .
ReplyDeletede cand am aruncat o privire peste primele randuri, mi-am dat seama ca e unul dintre posturile alea pe care asteptam sa le citesc undeva. ma gasesc cam prin...fiecare cuvant, si cred ca in asta consta reusita ta absoluta in ceea ce ai scris (spun astea raportandu-ma la ceea ce simt eu, nu stiu cum sta treaba la ceilalti). sa vad ca cineva simte ceea ce am simtit eu si o exprima asa, ei, asta e ceva cu adevarat uimitor.
ReplyDeletemersi. esti grozava.
Been there, done that. :-)
ReplyDeleteTe-ai "emancipat" :) Acum mergi mai departe.
ReplyDelete