Thursday, February 24, 2011

Reclamă la viaţă



Totul a început din cauză că mureau prea mulţi oameni, prea tineri, prea grăbiţi şi nu mai era loc în rai. Dumnezeu angajase nişte zidari care să-i construiască câteva camere, câteva holuri şi o mansardă, dar avea totuşi nevoie de timp. Aşa că a filmat o reclamă la viaţă, sperând că oamenii nu se vor mai omorî. Cel puţin pentru o vreme.

Ana, vreau să te întreb, cu cât te-a plătit Dumnezeu să joci în reclama asta? Am auzit tot felul de bârfe. Unii spun că ţi-a rezervat un loc în rai lângă mare. Alţii au zis că ţi-a iertat toate păcatele pe care le-ai făcut sau le vei face. Dar Ana, eu ştiu că Dumnezeu nu te-a plătit cu nimic. De fapt, tu l-ai plătit pe el să te lase să joci în reclama vieţii frumoase care e mereu difuzată la televizor.

Şi acum toţi încearcă să fie ca tine. O Ana tânără, frumoasă, cu dinţii drepţi, părul perfect şi unghiile mereu îngrijite. O Ana care nu a pierdut vreodată pe cineva drag şi o Ana care nu cunoaşte cuvintele "adio", "moarte" sau "minciună". O Ana care are o singură faţă şi un singur suflet din care nu-i lipsesc bucăţi sau şuruburi. O Ana care nu pierde niciun asfinţit şi o Ana care nu se teme să îmbătrânească. Din contră, se gândeşte la zilele ălea cu zâmbetul pe buze ştiind că va fi o bătrânică simpatică şi poate puţin senilă. O Ana care totuşi plânge uneori, doar e şi ea om... Dar plânge doar de fericire. Şi toţi cred că eşti fericită, aşa pari a fi în cele două minute şi şase secunde. Dar eşti? Eu cred că eşti mai nefericită decât noi. Altfel de ce ai acceptat să trăieşti pentru câteva secunde viaţa pe care ştii că n-o vei avea vreodată?

Te-am văzut ieri, Ana. Te plimbai singură prin parc. Toţi oamenii te arătau cu degetul numindu-te "cel mai fericit om în viaţă". Habar nu au cât s-au înşelat... Doar noi două ştim. Ştim că ieri nu te-ai sinucis din prea multă fericire, aşa cum spune toată lumea. Sper doar că zidarii au avut timp să ridice măcar o cameră. Să ai unde să stai. Să nu rămâi la poartă până vin şi restul.

Restul oamenilor care nu se vor omorî nici azi, nici mâine, pentru că tu, Ana, tu le-ai arătat că viaţa poate să fie frumoasă.



But all will pass, will end too fast, you know.

8 comments:

  1. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  2. Mulţumesc!
    Nu cred că există nimeni atât de fericit...

    ReplyDelete
  3. Ai gandit intrebarea ta Ioana? Sau a trebuit sa fie ceva acolo? Nu cred ca ti-a trecut gandu vreodata sa te sinucizi cand erai foarte fericita si implinita de sine...

    ReplyDelete
  4. Anne pe DevianArt am acelasi nickname. Zauxst.

    ReplyDelete
  5. Oh, merci! Chiar eram curioasă pentru că îţi recunoscusem textul de cum am citit titlul.
    :]

    ReplyDelete
  6. si de ce sa ne omoram ? oricum murim cu totii pana la urma.

    ReplyDelete

Vorbește-mi.