Astăzi

Photo by Annie Spratt on Unsplash

Adevărul e că mai în toate dimineţile mă trezesc prost dispusă. Deschid ochii. Văd lumină. Mă încrunt. Îi închid. Îmi trag pătura peste cap. Mă ghemuiesc. Mă bucur de căldură. Încerc să mă bucur de liniştea pe care doar dimineaţa mi-o poate oferi. Încerc să nu mă gândesc la nimic. Degeaba. Prea multe gânduri. Mă încrunt iar. Oftez. "Mai stau 5 minute", îmi spun. "Încă 5 minute şi gata", îmi spun iar după o jumătate de oră.

Într-un final arunc pătura jos de pe mine ca să mă lovească frigul. Să mă trezească. Mă ridic repede şi mă duc spre uşă. Oglindă. Şi mă privesc aşa, aproape complet dezbrăcată, cu părul răvăşit şi gustul zilei de ieri încă în gură. Zâmbesc. Mă simt frumoasă. Şi strâng în pumn regretul că nu ai apucat să mă vezi în felul ăsta. Mă îmbrac. Magia dispare.

Astăzi m-am trezit la 11:11. Mi-am pus o dorinţă. Şi am uitat ce mi-am dorit. Ce aiurea, nu? Oricum mai mult ca sigur avea legătură cu tine. Mai târziu am văzut un avion. Dar nu mi-am dorit nimic, m-am simţit vinovată că uitasem prima dată. Dar nu-i nimic, mai sunt avioane, păpădii, gene, lumânări de zile de naştere şi ore fixe. Stau şi mă întreb, oare tu ai văzut avionul ăla azi? Şi dacă da, ce ţi-ai dorit? Şi dacă nu ţi-ai pus nicio dorinţă, ce te temi să îţi doreşti?

Astăzi am făcut un lucru nebunesc. O să-ţi povestesc eu într-o zi.

Warm October nights

You came and cuddled next to me,

Our noses brushed so close

I wished it was our souls...