Monday, February 7, 2011

Plimbări nocturne

Am corpul înecat de sentimente,
dar lipsit de bărci şi veste de salvare
aşa că visele au dezertat,
au alergat ţinându-se de mână
către bărcile ancorate de podeaua camerei mele,
şi-au vâslit pe pereţi şi pe tavan,
contemplând stelele inexistente
cu ochii închişi şi degetele întinse.
Au coborît apoi în valurile părului meu
ca să-şi jure dragostea de o noapte
în faţa fiecărui fir,
atente să nu se lovească de buzele mele.
Știau că sunt cele mai reci stânci,
deşi n-a rămas nimeni suficient de mult,
încât să se sinucidă sărind de pe ele.

6 comments:

  1. Incercam sa-mi imaginez peretii camerei tale. Descri frumos imaginea viselor care au dezertat.

    ReplyDelete
  2. Pentru mine pereţii au culoarea lila şi au mulţi sori, fluturi, stele şi flori pictate pe ei. Pentru ceilalţi sunt doar de un alb murdar şi vechi.
    Mulţumesc! :]

    ReplyDelete
  3. ai un stil de a scrie foarte.. placut la citit.
    descrii fabulos si-ti personalizeri fiecare parte a corpului cum n-am vazut pe nimeni sa o faca.
    continua,e o placere sa te citesc. >:d<
    am schibat pagina; daca nu o faceam, iti lasam un comentariu mai bun- cel de pe cealalta pagina s-a sters.
    ma repet. cu toate astea, continua! :*

    ReplyDelete
  4. Mulţumesc mult, Ada! >:D<
    Şi sper că ţi-au trecut nervii pe blog.
    :]]

    ReplyDelete
  5. ah, te referi la ultimele postari? :))
    cu mult drag! >:d<

    ReplyDelete
  6. Nunu, mă refeream la momentul în care s-a închis până să bagi codul pentru comentariul de la cealaltă postare.
    >:D<

    ReplyDelete

Vorbește-mi.