Tuesday, February 22, 2011

Corpuri pereche

Era uşor să iubesc cuburi
până te-am întâlnit pe tine
pentru că ai fost diferit
în toate perimetrele posibile,
aveai mai mult de şase feţe,
dar pe oricare te-aş fi sărutat
simţeam aceleaşi buze,
aceleaşi muchii inegale
şi suflet fără diagonale
cu un volum prea mic
să-l umpli de mine,
şi arie prea mare
să te pot păstra în trusa de geometrie
cu care aveam să-mi măsor
întreaga viaţă
de la un plan la altul.

Dar nu-i nimic,
poate cubul nu este
corpul meu pereche,
mai bine îmi iau compasul
şi mă apuc să desenez
o sferă îndeajuns de mare
încât să încap fără
să mă zgârii de aer
şi raze,
dar suficient de mică
s-o pot ţine închisă
în pumn,
să mă înţepe uneori
cu singurul colţ pe care i-l
voi desena,
nu de alta, dar sufletul meu
are nevoie şi de durere
din când în când.

And I would have stayed up with you all night
had I known how to save a life...


3 comments:

  1. opreste-te, dar vezi sa continui, ca le ai.
    stii tu la ce ma refer. :)
    >:d<
    a,da, melodia e draguta, imi plac versurile. ^ ^

    ReplyDelete
  2. Oh, ştii ce e culmea? M-am oprit de ieri. Sper să stau pe loc cât mai mult. E atât de bine...
    Mulţumesc mult de tot! :*

    ReplyDelete

Vorbește-mi.