Photo by Nadiia Ploshchenko on Unsplash
M-am gândit la tine
până am orbit de-atâta
întuneric
şi
am măsurat distanţa în tăceri
şi ecouri
care ajung întotdeauna prea târziu.
Spre dimineaţă
am început să număr vieţile
până când o să ne întâlnim din nou.
întuneric
şi
am măsurat distanţa în tăceri
şi ecouri
care ajung întotdeauna prea târziu.
Spre dimineaţă
am început să număr vieţile
până când o să ne întâlnim din nou.
genial:X mai ales finalul:D
ReplyDeletePoaziile tale rasar precum stelele , pline de stralucire, mister,inefabil,puritate si profunzime...
ReplyDeleteChiar asa, descoperindu-(TE)le, am o senzatie coplesitoare ca am in mana bucati de stele! :)
as usual.
ReplyDeleteMulţumeeeeeesc!
ReplyDelete:) nu e o alegere
ReplyDelete@
Ba da, este o alegere. Dacă ai fi ascultat melodia ai fi văzut că versul se referă la felul în care decizi să-ţi trăieşti viaţa.
ReplyDeleteși ai încetat număratul sau...?
ReplyDeleteDa, sunt prea multe vieţi. Nu cred că o să-mi dea nimeni câte un suflet pentru fiecare.
ReplyDelete