Păsări la 4 dimineaţa

Photo by Tomas Kirvėla on Unsplash

Uite!
Vezi păsările alea două?
Vezi cum ne privesc?
Îţi zic eu,
şi-ar dori să fie oameni.

Probabil chiar acum îşi spun
"Ei folosesc braţele la îmbrăţişat
şi picioarele la revederi,
iar cu sufletele pot să facă vară,
cutremure,
sau chiar alte suflete,
doar sunt oameni,
sufletele lor nu sunt bune doar la iubit
aşa... ca ale noastre."

Dar noi ne împingem
atunci când nu fugim unul de altul,
iar în zilele cu ploaie
ne lăsăm sufletul sub streşini
ca să ne simţim
întregi.

(Îmi place să cred că
sufletele noastre
sunt pentru serile cu furtună şi fără curent
în care vrem să citim un pic
din sufletul celui de lângă noi.
Lumânare.)

Cred că Dumnezeu
ne-a greşit sufletul,
e evident c-ar fi trebuit să ne naştem
păsări.

"Uite!
Vezi oamenii ăia doi?
Vezi cum ne privesc?
Îţi zic eu,
şi-ar dori să fie păsări.
Ei nu ştiu...
că diferenţa dintre noi
e o pereche de aripi
care nu te face
nici pasăre,
nici om."

Mulţumesc păsărilor de la 4 dimineaţa care au cântat pentru mine. 
Fără să ştie. Şi uitasem cum e să te prindă dimineaţa fără niciun regret.