Rochii de mireasă din perdele

Photo by Ian Keefe on Unsplash

"Noi ne-am cunoscut înainte să ne naştem,
atunci când mamele noastre
s-au privit pentru prima dată în ochi."

Pe-atunci
singurul om după care alergam era
Soarele
şi aveam sufletele atât de uşoare
încât tălpile noastre nu omorau
furnici.

Ne plimbam pe biciclete
mereu prin aceleaşi locuri
ca să vedem dacă lumea era aşa
cum o lăsasem ieri.
Şi-ntotdeauna era mai frumoasă
şi credeam că trăim în mai multe lumi
aceeaşi viaţă...

Oboseam,
ne aşezam pe iarbă
şi povesteam despre zilele de azi.
Mai ştii cât soare puneam în ele?

Pe-atunci aruncam cu pietre
doar în cer
ca să le facă şi pe ele frumoase,
ca să le facă şi pe ele stele.

Seara
adormeam cu zâmbetul pe buze,
coşmarurile erau departe,
erau la oamenii mai mari decât noi
şi
noi visam mereu la lumea de mâine.

Pe-atunci credeam că oamenii şi leagănele
sunt pentru toată viaţa.

Mai ştii cum era fericirea atunci când nu ştiam ce-i ăla suflet?

Andreei