Șşşşt!
Vorbeşti prea tare
şi n-am reuşit
să-ţi aud
ultimul gând.
Hai,
gândeşte-l iar doar pentru mine
şi o să-l ascult
cu ochii închişi
spre cer.
(Tu mi-ai spus că cele-mai-frumoase-gânduri
nu se aud
cu ochii deschişi.)
Taci
şi
gândeşte-mă
şi
gândeşte-ne,
până o să gândesc şi eu
cu vocea ta.
Vorbeşti prea tare
şi n-am reuşit
să-ţi aud
ultimul gând.
Hai,
gândeşte-l iar doar pentru mine
şi o să-l ascult
cu ochii închişi
spre cer.
(Tu mi-ai spus că cele-mai-frumoase-gânduri
nu se aud
cu ochii deschişi.)
Taci
şi
gândeşte-mă
şi
gândeşte-ne,
până o să gândesc şi eu
cu vocea ta.
Genial ;)
ReplyDeleteTe-am invitat la o leapsa :)
ReplyDeletehttp://nuamavutaltaidee.blogspot.com/2011/06/leapsa.html
Mulţumesc!
ReplyDeletefrumos :)
ReplyDeleteSuperb!!!! :X:X:X
ReplyDeleteMerci mult! :]
ReplyDeletecele mai frumoase ganduri, sunt acelea strigate-n gura mare intr-un loc plin de oameni tacuti
ReplyDeleteEu cred că sunt ălea şoptite. Pe care ne e frică să le auzim. Şi să le acceptăm.
ReplyDeleteFoarte frumoasa aceasta poezie :)
ReplyDeleteMai frumoasă ca râsul meu? Nu prea cred! *chiţ-chiţ*
ReplyDeleteMerci! >:D<
imi place foarte mult cum scrii!!!
ReplyDeleteMă bucur, te mai aştept! :)
ReplyDeletece frumos e gandita asta. imi place mult,bravo:)
ReplyDeleteMerci mult. E de suflet. :)
ReplyDelete