Sunday, June 19, 2011

1969


Dacă m-aş putea întoarce în timp
m-aş lua de mână
şi m-aş ajuta,
cu grijă,
să fac aceleaşi greşeli;
apoi aş cădea în genunchi în faţa mea
şi-aş plânge
şi-aş ţipa:

"iartă-mă!
de data asta
ştiam prea bine ce fac..."

Și-apoi aş încerca să mă iert.

8 comments:

  1. Chiar mă miram... că am blogul ăsta de un an şi încă nu s-a găsit nimeni să mă înjure. Nu-i nimic. Nu-ţi convine ceva? Ok, argumentează, dar nu veni aici cu genul ăla de cuvinte. Că nu faci decât te alegi cu un delete. Bine? Bine.

    ReplyDelete
  2. foarte tare poezia. mi-a adus aminte de sorescu :)

    ReplyDelete
  3. eu din asta inteleg ca nu-ti regreti greselile. asa, sunt mandra :*

    ReplyDelete
  4. @ Boss: Sorescu e poetul meu preferat, hihi

    @ Kiraa: A ajuns să-mi placă atât de mult unde am ajuns şi mai ales cum am ajuns încât zău de n-a meritat fiecare greşeală! Anca de atunci nu ştie încă. Când o să ştie, o să mă ierte.

    ReplyDelete
  5. Anca e om frumos. Iarta de felul ei/

    ReplyDelete

Vorbește-mi.