Photo by Matthew Henry on Unsplash
Dacă m-aş putea întoarce în timp
m-aş lua de mână
şi m-aş ajuta,
cu grijă,
să fac aceleaşi greşeli;
apoi aş cădea în genunchi în faţa mea
şi-aş plânge
şi-aş ţipa:
"iartă-mă!
de data asta
ştiam prea bine ce fac..."
Și-apoi aş încerca să mă iert.
m-aş lua de mână
şi m-aş ajuta,
cu grijă,
să fac aceleaşi greşeli;
apoi aş cădea în genunchi în faţa mea
şi-aş plânge
şi-aş ţipa:
"iartă-mă!
de data asta
ştiam prea bine ce fac..."
Și-apoi aş încerca să mă iert.
Chiar mă miram... că am blogul ăsta de un an şi încă nu s-a găsit nimeni să mă înjure. Nu-i nimic. Nu-ţi convine ceva? Ok, argumentează, dar nu veni aici cu genul ăla de cuvinte. Că nu faci decât te alegi cu un delete. Bine? Bine.
ReplyDeletefoarte tare poezia. mi-a adus aminte de sorescu :)
ReplyDeleteeu din asta inteleg ca nu-ti regreti greselile. asa, sunt mandra :*
ReplyDelete@ Boss: Sorescu e poetul meu preferat, hihi
ReplyDelete@ Kiraa: A ajuns să-mi placă atât de mult unde am ajuns şi mai ales cum am ajuns încât zău de n-a meritat fiecare greşeală! Anca de atunci nu ştie încă. Când o să ştie, o să mă ierte.
Anca e om frumos. Iarta de felul ei/
ReplyDeleteMai puţin pe mine.
ReplyDeleteFain. :D
ReplyDeleteMerci, Robert! :D
ReplyDelete