Sunday, May 15, 2011

Mozaic

Şi-a dezvelit genunchii
pe care nu-i mai avea -
doar aşa ştia să cadă.

"Nu te-ngrijora,
de câteva nopţi lucrez
la o pereche mai rezistentă
şi când voi termina,
genunchii din ciment
vor fi cea mai întreagă parte din mine."

Venise rândul său
să mă întrebe cine sunt
şi drept raspuns
m-am aşezat cu inima pe umărul lui.

"Dintotdeauna am fost mai mult bucăţile lipsă din mine."

2 comments:

Vorbește-mi.