Wednesday, May 18, 2011

Nu vreţi o pisică?

"Nu vreţi o pisică?"

Astazi a aruncat cineva un pisic mic la mine in curte. Tinand cont ca am doi caini... da, foarte inteleapta decizie. Erau sa-l faca praf daca nu sosea tata la timp acasa. L-a luat si l-a inchis in cusca cateilor, i-a pus niste apa si ceva de mancare, dar saracul era atat de speriat incat nici nu voia sa se apropie de ele. Statea in spatele custii. In fine, pana la urma, cu chiu cu vai l-am facut sa manance. Tin sa zic ca nu sunt mare iubitoare de pisici, nu am avut niciodata o pisica, doar catei (am mai avut pesti, papagal; si acum am si un hamster pitic). Era gri, avea blanita pufoasa si un ochisor inchis. Nu-mi dau seama daca era asa din cauza cainilor mei, poate era de dinainte... Habar nu am. La un moment dat a venit tata la mine in camera cu el sa-mi zica ca trebuie sa-l duc in parc. In fine, stiam ca o sa-mi ceara asta pentru ca nu aveam cum sa-l tinem. Dar de cand eram mica aduceam intotdeauna acasa catelusi din parc, de abandonat n-am abandonat niciunul. Si nu voiam sa-l las acolo. Cand am iesit pe poarta mi-a venit ideea sa incerc la o vecina despre care stiam ca e mare iubitoare de animale. Dar nu era acasa. In momentul ala au inceput sa mi se inroseasca ochii. O femeie pe la vreo 35 de ani cu un aparat foto la gat s-a apropiat de mine si m-a rugat sa o las sa fotografieze pisicul. Am incercat s-o conving sa-l ia, dar nu putea din cauza ca mai avea deja doua pisici acasa care erau agresive.
Tot raspuns negativ am primit si de la un tip care a trecut in urmatoarea secunda pe langa noi. Apoi a urmat vanzatoarea de la alimentara.
In parc cred ca am primit peste treizeci de nu-uri. Desi pe cativa chiar am fost aproape sa-i conving.
- Nu, merci.
- Îmi pare rău, am deja pisică.
- Nu-mi plac pisicile, dacă aveai un căţel...
- Sunt alergică la pisici.
- Nu.
- Stau la apartament, nu am cum.
- Îmi pare rău, am doi câini.

- Nu vreţi o pisică?
Un cuplu pe la vreo 20-21 de ani cam aşa. El s-a oprit şi se uita la pisic fără să zică nimic. Ea zâmbea.
- Nu vreţi o pisică? am întrebat iar.
Vedeam cât de nehotărît era, voia şi nu voia, cam aşa era.
- Nu am cum...
- De ce?
- Mai am deja o pisică.
- Păi haideee, o să aibă un partener de joacă.
- Dar stau la apartament... câte pisici crezi că pot ţine?
- Nu ştiu... dooouă?
Ea a râs, el a zâmbit.
- Dar tu de ce n-o păstrezi?
- N-am cum.
- De ce?
- Am doi câini care erau s-o mănânce de vie.
Am văzut că făcea paşi mărunţi.
- Haide, te rog, nu ştiu ce să fac cu ea, nu pot s-o las aici.
- Nu, chiar nu pot.
- Nici dacă-ţi spun că peste câteva zile e ziua mea de naştere?
Au râs amândoi. Până la urmă au plecat.

Am primit alte nu-uri si o gramada de sugestii de genul "bag-o si tu in curte la cineva". Sugestie primita dupa ce le spuneam ca fusese aproape sfasiata din cauza desteptului care a lasat-o intr-o curte cu doi caini. Pana la urma m-am ridicat de pe banca pe care am stat si m-am indreptat catre un domn mai in varsta.

- Nu vreţi o pisică?
- Da' cum să nu vreau?! Dă-o 'ncoa.
Mă uitam la el uimită, credeam că face mişto de mine. I-am dat pisicul.
- Vai, dragul de el, ce frumos e!
- Chiar îl vreţi?
- Da' cum să nu. O să-i fac un culcuş pe hol.
Stăteam şi mă uitam uimită la el, nu m-aş mira să fi rămas gură cască la propriu. Nu mă aşteptam.
- Te-am văzut de câteva minute cu el pe bancă, dar nu ştiam dacă vrei să-l dai. E motan?
- Nu ştiu.
Dup-aia cred că l-am întrebat de încă vreo şase ori dacă vorbeşte serios că-l ia acasă şi o să aibă grijă de el. L-am cam enervat puţin hihihi.
- Măi fată, dacă l-am luat deja în braţe şi ţi-am zis că-l iau, il iau! Ce mai stăm la discuţii! Iubesc mult pisicile, îmi plac mai mult ca femeile. (da, asta mi-a sunat şi mie puţin...)
Dup-aia cred ca i-am zis de vreo zece ori cat de mult ma bucur ca-l pastreaza, l-am mai mangaiat de doua ori, iar domnul mi-a aratat casa in care locuieste. Sta la cinci minute distanta de mine. Si-am plecat.
Pana sa ies din parc m-am intalnit cu mai multi oameni care m-au refuzat si toti m-au intrebat ce-am facut cu pisica, convinsi ca am lasat-o pana la urma in parc. "I-am găsit stăpân! Uite, domnul ăla de-acolo!" Si sincer, nu am cuvinte sa descriu cat de bucuroasa am fost.


Tot legat de animale si tot astazi, cand am venit acasa de la scoala am gasit in curte in bilet bagat pe sub poarta. Citez: "stimată domn, dacă nu închideţi câinii va fii otreviţii. vecinii." Ok. Citesc eu o data biletul. Il citesc si a doua oara. Si tot nu-mi venea sa cred. Si nu ma refer la greselile de scriere. Femeia asta se plange de ceva timp ca vezi doamne, cainii latra. Pai normal ca latra, ca de-aia sunt caini, ce vrea, sa miaune?! Si hai, daca era sa zicem ca latra noaptea, mai era cum mai era, dar cainii dorm in casa si abia daca scot un sunet noaptea. Si pe timpul zilei chiar nu sunt atat de galagiosi incat sa trimita biletele de genul. Si pe deasupra s-a mai semnat si "vecinii" cand de fapt ar fi trebuit sa se semneze "vecina". E singura care se plange de asta. In fine, oamenii sunt rai.


Citatul zilei de azi: If you can't get someone out of your head, maybe they're supposed to be there.

7 comments:

  1. vaaai:X :) langa blocul meu e o femeie care are 30-si-ceva de pisici. fara niciun fel de exagerari. :)

    ReplyDelete
  2. Uau!
    Numărul maxim de pisici de care am auzit azi a fost patru. :))

    ReplyDelete
  3. awwww... ce dragut :D veneam eu dupa el , il aduceam , sa se joace cu celelalte 5 pisici de la bloc :))

    ReplyDelete
  4. Păi data viitoare când mai vii aici o să mă asigur că am o pisică. Aşa poate ne anunţi şi pe noi, nu doar pe Eve >:P

    ReplyDelete
  5. fix in ziua cand ai scris acest articol era si la poarta mea un pisic abandonat si muscat de un caine..:(

    ReplyDelete

Vorbește-mi.