Saturday, May 14, 2011

Pe umerii nimănui

Îşi închidea ochii pe umerii mei,
iar ei ascultau tăcuţi
cum toate genele,
rând pe rând,
se spovedeau
pentru dorinţele
pe care nu le-au împlinit
vreodată.

"Iartă-mă,
m-am născut cu prea puţine suflete,
dar să ştii,
te-am iubit cu toate oasele mele."

Îmi spunea că sunt frumoasă
cu sori în păr
şi
mare în glezne.

De când a plecat
asfinţesc de la prima oră a dimineţii.

No comments:

Post a Comment

Vorbește-mi.