Pe umerii nimănui

Photo by Dominic Swain on Unsplash

Îşi închidea ochii pe umerii mei,

iar ei ascultau tăcuţi
cum toate genele,
rând pe rând,
se spovedeau
pentru dorinţele
pe care nu le-au împlinit
vreodată.

"Iartă-mă,
m-am născut cu prea puţine suflete,
dar să ştii,
te-am iubit cu toate oasele mele."

Îmi spunea că sunt frumoasă
cu sori în păr
şi
mare în glezne.

De când a plecat
asfinţesc de la prima oră a dimineţii.