Photo by Philip Myrtorp on Unsplash
Când găsesc o cutie neagră
o iau acasă
s-o pot studia în linişte
muchie cu muchie,
sentiment cu sentiment,
amintire cu amintire.
După ce o lovesc cu ciocanul
şi dau cu ea de pământ, de cer,
de oameni şi alte cutii negre,
fac linişte
şi mă ascult
să văd dacă mai sunt sau nu
în viaţă.
Abia atunci mă conving
că proprietarul
nu sunt eu.
Şi bat din uşă-n uşă,
şi bat din piept în piept
până-mi deschide un trup bolnav
care-mi mulţumeşte cu lacrimi in ochi
şi degetele întinse
către cutia zdrobită.
"Suflete, bine ai venit acasă!"
o iau acasă
s-o pot studia în linişte
muchie cu muchie,
sentiment cu sentiment,
amintire cu amintire.
După ce o lovesc cu ciocanul
şi dau cu ea de pământ, de cer,
de oameni şi alte cutii negre,
fac linişte
şi mă ascult
să văd dacă mai sunt sau nu
în viaţă.
Abia atunci mă conving
că proprietarul
nu sunt eu.
Şi bat din uşă-n uşă,
şi bat din piept în piept
până-mi deschide un trup bolnav
care-mi mulţumeşte cu lacrimi in ochi
şi degetele întinse
către cutia zdrobită.
"Suflete, bine ai venit acasă!"
No comments:
Post a Comment
Vorbește-mi.