Tuesday, May 17, 2011

Red Pieces



Mai ţii minte cum ne încuiam sufletele
în aceeaşi cameră?
Legate la ochi cu panglici roşii
le lăsam ore-n şir
să-şi vorbească
şi uite aşa
s-au îndrăgostit
prin cuvinte
şi s-au dezdrăgostit
prin tăceri.

Ne-am iubit ca orbii.
Ne-am privit pentru ultima dată ca orbii.

Nu mai lăsăm de mult
lumina aprinsă în noi
în cazul în care
vom vrea să ne întoarcem.

Și ştii...
n-ar fi trebuit niciodată 
să ne crească mâini
în loc de aripi.

Azi a avut loc încă un accident banal:
alţi doi s-au greşit unul pe altul
iubindu-se.

Remember when we had everything to lose?

4 comments:

  1. uite, despre asta vorbesc eu!

    ReplyDelete
  2. astea sunt povestile triste de iubire....:((

    ReplyDelete
  3. Merge mană în mană cu poza. Sunt drăguțe amândouă; și dacă as judeca după cei doi care vad acea lumina a iubirii (culori diferite pentru fiecare), as spune ca pot sa se prețuiască în continuare:::...;)

    ReplyDelete

Vorbește-mi.